Bătălia de la Hastings

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Hastings
Parte a
Bayeux Tapestry scene57 Harold death.jpg
Moartea regelui Harold Godwinson în Bătălia de la Hastings, (imagine din Tapiseria de la Bayeux)
Informații generale
Perioadă 14 octombrie 1066
Loc localitatea Battle, lângă Hastings, Anglia
Rezultat victorie decisivă a normanzilor
Combatanți
Normanzi ajutați de: Bretoni,
Aquitanieni,
Flamanzi
Anglo-saxoni
Conducători
William de Normandia,
Odo din Bayeux
Harold Godwinson
Efective
7000 - 8000 7000 - 8000
Pierderi
Necunoscut, dar probabil în jur de 2.000 morți și răniți Necunoscut, dar numărul a fost mai mare decât al normanzilor

Bătălia de la Hastings a fost lupta decisivă după care normanzii au finalizat cucerirea normandă a Angliei. Bătălia a avut loc pe un deal la aproximativ 10 km nord de Hastings, unde mai târziu s-a construit o mănăstire (Battle Abbey) și orașul Battle, din comitatul actual East Sussex, Anglia. La 14 octombrie 1066, în această bătălie, regele Harold al II-lea al Angliei (c.1022-66) a fost învins de către forțele normande conduse de William Cuceritorul (c.1028-87). Până la sfârșitul sângeroasei bătălii, care a durat întreaga zi, Harold a fost ucis și forțele sale au fost distruse. El a fost ultimul rege anglo-saxon al Angliei.

Preludiu[modificare | modificare sursă]

Locul bataliei

William a fost fiul lui Robert I, duce de Normandia, și al amantei sale, Herleva (numita si Arlette), fiica unui tăbăcar de la Falaise. Ducele, care nu a avut fii, l-a desemnat moștenitor pe William, și odată cu moartea sa în 1035, William a devenit duce de Normandia.

William a fost de origine vikingă. Deși el a vorbit un dialect al limbii franceze și a crescut în Normandia, devenind un fief loial al regatului francez, el și normanzii erau descendenti ai invadatorilor scandinavi. Una dintre rudele lui William, Rollo, a prădat nordul Franței insotit de pradatorii vikingi (la sfârșitul secolului IX), acceptând în cele din urmă sa primeasca și să se stabileasca pe teritoriul numit Normandia, în schimbul pacii.

În 1051, William, la invitația lui Harold Godwinson, a vizitat Anglia și s-a întâlnit cu vărul său, Edward Confesorul, care nu avea copii pe care sa-i desemneze moștenitori. Potrivit istoricilor normanzi, Edward a promis să-l desemneze pe William ca moștenitorul său. Chiar însuși Harold a depus jurământ de credință noului moștenitor. Pe patul de moarte, cu toate acestea, Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwineson (sau Godwinson), capul familiei nobiliare în Anglia, care era mai puternic decât regele însuși. În ianuarie 1066, regele Edward a murit, iar Harold Godwineson a fost proclamat ca Regele Harold al II-lea de către marii nobili de frunte. William s-a simtit ofensat și a contestat imediat încoronarea lui Harold.

Bătălia[modificare | modificare sursă]

Doar cu două săptămâni înainte de Bătălia de la Hastings, în octombrie 1066, William a invadat Anglia, pretinzând dreptul său la tronul englez.

Armata saxonă[modificare | modificare sursă]

A mai luptat în alte douǎ lupte importante. Cea de la Fulford și cea de la Stamford Bridge împotriva vikingilor conduși de Harold Hardrada. În ultima batalie , armatǎ vikinga a fost distrusa, dar armata englezilor a fost afectată astfel scăzand șansele ca ea sa poată invinge armata normanzilor. Trupele saxonilor erau in mare parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejați de cǎmași din zale.

Batalia de la Hastings-reconstituire

Armata normandă[modificare | modificare sursă]

Armata normandă era formatǎ din nobilime, mercenari, și trupe din Normandia (cam jumatate) din Flandra, Bretania, Franța si cațiva soldați tocmai din sudul Italiei. Aceste trupe erau bine înarmate cu sǎbii, lănci, cofuri conice si armuri grele. Arcașii erau echipați cu arcuri de raza scurtǎ și cu arbalete.

Desfășurarea bătăliei[modificare | modificare sursă]

În septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea , s-a aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei și au invadat Anglia prin Scoția. Pe 25 septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford Bridge, unde i-a înfrânt și ucis. La 28 septembrie 1066, William a descalecat în Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie. Sechestreaza Pevensey, apoi marsaluieste spre Hastings, unde a făcut o pauză pentru a-si organiza forțele sale. Pe 13 octombrie, Harold a ajuns aproape de Hastings, cu armata sa, iar a doua zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale pentru a lupta.Lupta trebuia sa se sfarseasca inainte de caderea noptii.Invingatorul urma sa devina regele Angliei.

O parte din armata saxona era formată din mercenari danezi, țărani din Sussex, care nu purtau armuri și erau inarmati cu măciuci. Harold și-a înălțat stindardele pe vârful unui deal, pe care englezii l-au numit mai târziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era așteptat să vina William. Lupta a început dimineață,la oră 9.Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii normanzi;ei i-au măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și cavalerilor normanzi care i-au atacat în repetate rânduri,dar aceștia i-a respins.Atacurile au fost conduse de William și nobilii săi,printre care se află și episcopul Odo.Cum Biserică nu îngăduia preoților să facă vărsare de sânge,Odo își ucidea inamicii cu lovituri de bată. Normanzii s-au prefăcut că se retrag. Saxonii au făcut greșeala de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au măcelărit. William avea să se folosească și mai târziu de acest șirletic. Spre seară, Harold a fost ucis fiind lovit în ochi cu o săgeatăƒ, conform legendei. Vestea morții sale s-a răspândit,astfel,mulți dintre oștenii săi au luat-o la fugă. Bătălia se încheiase. William a ieșit biruitor.

The entire Bayeux Tapestry
Tapiseria de la Bayeux .

Urmări[modificare | modificare sursă]

Moartea lui Harold

După victoria sa de la Bătălia de la Hastings, William a mărșăluit prin tinuturile din sudul Angliei,parjolind totul in cale. El i-a înspăimântat atat de tare pe anglo-saxoni încât toți locuitorii Londrei s-au supus noului rege. În ziua de Crăciun din 1066, el a fost încoronat ca primul regele normand al Angliei, la Westminster Abbey. Astfel, perioada anglo-saxona din istoria Angliei s-a încheiat.

Franceza a devenit limba oficiala a administrației regelui și, treptat, s-a amestecat cu limba anglo-saxonă pentru a da naștere la engleza modernă. Marea majoritatea nobililor erau analfabeti, iar William nici nu vorbea engleza când a urcat pe tron şi nici nu a reușit să o stăpânească. William I s-a dovedit a fi un rege eficient prin publicarea carții „Domesday Book”, în care întocmea un recensământ a terenurilor și a locuitorilor din Anglia, fiind una dintre realizările sale notabile.

La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus (c.1056-1100), a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege normand al Angliei.

Legături externe[modificare | modificare sursă]