Bătălia de la Fulford

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bătălia de la Fulford
Parte din invaziei vikinge a Angliei

Perioadă marți, 20 septembrie 1066
Locație Fulford, Yorkshire, Anglia
53°55′52″N 1°04′12″W / 53.931°N 1.07°V / 53.931; -1.07
Rezultat Victorie Norvegiană decisivă
Modificări teritoriale Norvegienii câștigă Fulfordul, iar mai târziu și York-ul
Beligeranți
Norvegieni,
rebeli din Northumbria,
Scoțieni
Anglia Anglo-Saxonă
Conducători
Harald Hardråde,
Tostig Godwinson
Morcar de Northumbria
Edwin de Mercia
Efective
circa 10.000 circa 5000
Pierderi
circa 900 circa 750

Bătălia de la Fulford s-a desfășurat, conform locului indicat de cronicarul englez Symeon din Durham, într-un sat numit Fulford[1], situat lângă York, în Anglia, pe data de 20 septembrie 1066 când regele Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut de asemenea și sub numele de Harald Haardraade, împreună cu aliatul său englez, Tostig Godwinson, au mers și au înfrânt rezistența engleză condusă de Edwin și Morcar[2].

Tostig era fratele alungat al lui Harold Godwinson. El s-a aliat cu Harald al Norvegiei, și posibil, cu Ducele William al Normandiei. Totuși, istoria nu ne-a lăsat nicio importanță al lui Tolstig pentru reușita campaniei. Această victorie a fost decisivă pentru poporul Viking. În timpul bătăliei se spune că cei doi comandanți s-ar fi ascuns în spatele zidurilor. Totuși, au dat peste armată vikingă în timp ce trnversau un râu. Toată ziua englezii au încercat să spargă defensiva vikingilor, dar fără rezultat. Tostig l-a respins pe Edwin, strămutându-l pe acesta de pe locul de conte de Northumbria[3].

Context[modificare | modificare sursă]

Când regele anglo-saxon Edward Confesorul a murit în anul 1066 fără să aibă vreun moștenitor, contele englez Harold Godwinson a fost ales ca să fie noul rege de către unii nobili care s-au adunat la Thorney Island[4].

Pactul[modificare | modificare sursă]

Primul semn al marelui necaz al lui Harold a venit de la fratele său, Tostig. Conform Cronicii Anglo-Saxone, Tostig a debarcat pe Insula Wight în mai 1066, înainte de a pustii coasta sudică a Angliei, terminând la Sandwich, Kent[5][6]. La Sandwich, Tostig a căutat marinari pricepuți[5][6]. Apoi, a navigat spre nord după ce s-a luptat cu câțiva conți englezi, iar, ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada pentru a-l ajuta în invazia Angliei[5][6].

Istoricul medieval Orderic Vitalis are o variantă diferită a poveștii, el spunând că Tostig a călătorit către Normandia pentru a se "înrola" ca și ajutorul lui William, Duce de Normandia[7][8][9]. În acel stadiu, se spune că William nu a putut să se implice, astfel că Tostig a pornit pe mare, iar, din cauza furtunilor, a ajuns în Norvegia unde a încheiat pactul cu Haardraade.[5][9]

Călătoria[modificare | modificare sursă]

La începutul lui septembrie 1066, Haardrade a ridicat ancora în Norvegia cu 300 de bărci. Apropiindu-se de coasta Engleză, lor li s-au alăturat navele lui Tostig, astfel ei au navigat împreună până la York[6]. Versiunea lui Orderic spune că Haardrade și Tostig au navigat pe mare din luna August, cu un vânt favorabil, ajungând și debarcând la Yorkshire[10].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Symeon din Dorhlam, Symeonsis Dunlemensis, pagina 81
  2. ^ De Vries, Invazia norvegiană, pagina 255-259
  3. ^ Howart, David. 1066; Anul Confruntărilor, Dorset Press
  4. ^ Barlow. Edward Confesorul, pag. 244-245.
  5. ^ a b c d Barlow, The Godwinsons, pag. 134-135
  6. ^ a b c d Cronica Anglo-Saxonă
  7. ^ Woods, Vremuri Negre, pag. 233-238
  8. ^ Barlow, The Godwins, Capitolul 5: Calmul de dinaintea furtunii
  9. ^ a b Vitalis, Istoria spirituală a Angliei și Normandei, pag. 461-465
  10. ^ Vitalis. Istoria bisericească a Angliei și Normandiei, pagina 480