Aurel Ion Brumaru

Date personale
Aurel Ion Brumaru
Născut	Strâmtura, jud. Maramure
Naționalitate	România
Ocupație	traducătur, filosof, eseist și critic literar
Modifică date / text

Aurel Ion Brumaru (n. 2 aprilie 1943, Strâmtura, jud. Maramureș) este un filozof, eseist, traducător și critic literar contemporan român. Este discipol al filosofului Petre Țuțea. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România^[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în 1943, a doua zi de april, la Strâmtura, ca întâiul fecior al învățătorului Ion Brumaru (directorul școlii de acolo), Aurel Ion Brumaru a făcut primele șapte clase în sat și a continuat la Liceul „Dragoș Vodă”, absolvit în 1961. Înscris la cursurile Facultății de Istorie-Filosofie, secția Defectologie, a Universității „Babeș-Bolyai”, absolvent al Facultății de Filosofie, secția Psihologie, Universitatea București.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 1993. Colaborări cu eseu și cronică de carte la publicațiile: Gazeta literară, Contemporanul, Teatrul, România Literară, Luceafărul, Amfiteatru, Revista învățământului superior, Familia, Tribuna, Ramuri, Vatra, Transilvania, Ateneu, Cronica, Argeș, Poesis, Lumină Lină, NadOdrze (Polonia), Origini (U.S.A.), European Echo, Nomen Artis, Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru Minte, Inimă și Literatură, Vatra veche. Colaborator la peste douăzeci de volume colective, lucrări coordonate de Florentin Popescu, Emil Manu, Ion Pogorilovschi, Mircea Brenciu-Freund, Dumitru Dem Ionașcu, Artur Silvestri, Irina Petraș, M. Diaconu etc. Redactor la Astra și Vatra veche. Lucrări traduse în franceză și italiană. A tradus din literatura universală, împreună cu Adrian Hamzea, lucrarea lui Tamasi Aron, Blazonarzii, Editura Kriterion, 1980. A debutat în 1965 în paginile Gazetei literare. Debutul editorial s-a produs în 1975 la Editura Eminescu, cu volumul Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin, Editura Eminescu, 1975
„Masca Principelui”, Editura Dacia din Cluj, 1977
Ființă și Loc, Editura „Dacia” Cluj-Napoca, 1990
Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea , Editura Athena, București, 1995,
Despre Ființa Românească , eseuri, Editura Scrisul românesc, București, 2001;
Repere ale gândirii românești, eseuri (în colaborare cu Vasile Gogea), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003;
Ființa muzicală, eseuri, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005;
Destin deturant – schiță monografică Mihai Arsene (2007);
Lecția labirintului. 11 prelegeri de Filosofie a culturii și o Addendă (nouă teme la propunerea studenților), Editura Kron Art, Brașov, 2012;
Forma filosofică, eseuri, Editura Kron Art, Brașov, 2017
Pustia și călătorul, versuri regăsite (1969-1974) , Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2019
Apologii & Navigații, , Editura Eikon, București, 2019

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premiul “Octav Șuluțiu” – critică, istorie literară și eseu – al Filialei Brașov al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Pariul cu legenda (1995);
Premiul special “Octav Șuluțiu – 2001” al Filialei Brașov al Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Despre Ființa Românească;
Premiul “Octav Șuluțiu” pentru eseu (2006) pentru volumul Ființa muzicală;
Diploma de Excelență acordată în 2004 de Asociația Română pentru Patrimoniu ARP;
Diplomă de Excelență acordată în 2005 de Societatea Literară “Mihai Eminescu”, New York;
Diplomă de Onoare acordată în 1994 de Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA;
Diplomă de Excelență acordată în 2012 de Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA.
Diplomă de Excelență pentru prestigioasa activitate literară oferită de Uniunea Scriitorilor din România, cu ocazia Zilei Scriitorului Român, ed. din 2013.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Adrian Dinu Rachieru, Antonie Plămădeală, Adrian Marino, Gheorghe Grigurcu, Adrian Lesenciuc, Petru M. Haș, Raul Popescu, Virgil Borcan, Eugen Axinte, Mircea Constantinescu, Dan Culcer, Alexandru Piru, Luisa Valmarin, Laurențiu Ulici, Alexandru Surdu, Dumitru Dem Ionașcu, Ion Itu, Marian Nicolae Tomi, Ion Topolog, Daniel Drăgan, Cornel Moraru etc.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Aurel Sasu, Dicționarul Biografic al Literaturii Române, Ed. Paralela 45, 2006;
Marian Popa, Istoria Literaturii Române de azi pe mâine, Editura Semne, București, 2009;
Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași, 2011;
Alina Kristinka, DARC. Literatura Română. Dicționarul autorilor români contemporani, Editura ARIAL, Ploiești, 2013
A.I. Brumaru - Curriculum, editura Vatra Veche, 2020