Arhidieceza de București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Arhidieceza de București
Archidioecesis Bucurestensis  (latină)
Catedrala sfantul-iosif.jpg
Catedrala Sfântul Iosif
Poziție geografică
ȚarăRomânia  Modificați la Wikidata
Decanate6
Statistici
Viața bisericească
CultBiserica Romano-Catolică  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
CatedralăCatedrala Sfântul Iosif din București  Modificați la Wikidata
Conducere
ArhiepiscopIoan Robu
Episcop auxiliarCornel Damian
Prezență online
site web oficial

Arhiepiscopia romano-catolică de București (în latină Archidioecesis Bucarestiensis) a fost înființată la 27 aprilie 1883 de către papa Leon al XIII-lea. Este una din cele două arhiepiscopii romano-catolice din România, alături de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia. Catedrala arhiepiscopală este Catedrala Sfântul Iosif din București.

Arhiepiscopia de București este condusă din 1990 până în prezent de arhiepiscopul și mitropolitul Ioan Robu, ajutat din 2003 de un episcop auxiliar, Cornel Damian, episcop titular de Isiriana, care îndeplinește funcția de vicar general.

Palatul Mitropolitan Romano-Catolic din București, lânga Catedrala Sfântul Iosif
Intrarea principală în Palatul Mitropolitan Romano-Catolic din București

Din punct de vedere administrativ arhiepiscopia este formată din șase decanate (protopopiate). În București există doi protopopi romano-catolici, iar în municipiile Brăila, Constanța, Craiova și Ploiești câte unul.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Papa Leon al XIII-lea, la 27 aprilie 1883, prin scrisoarea apostolică «Praecipuum munus», a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de arhiepiscopie cu reședința în București. Tot atunci a fost numit și primul titular al arhidiecezei, în persoana episcopului Ignatius Paoli din Congregația Pasioniștilor, care, din anul 1870, era episcop de Nicopole și administrator apostolic al Valahiei.

Înființarea arhiepiscopiei[modificare | modificare sursă]

Înființarea arhiepiscopiei a fost solicitată de guvernul român, tratativele fiind duse de Ion Bălăceanu, ministrul României la Viena, și a trezit o oarecare opoziție din partea unor ziare din țară și din partea Bisericii Ortodoxe. Printre realizările arhiepiscopului Paoli s-au numărat deschiderea primului seminar pentru formarea clerului diecezan, construirea Catedralei «Sfântul Iosif» din București între anii 1875-1884 și încoronarea primului rege al României, Carol I, în anul 1881. Pentru a obține banii necesari construirii catedralei, Paoli a cutreierat Europa în mai multe rânduri. A murit la Viena la 27 februarie 1885, iar rămășițele pământești și se odihnesc în Capela Cimitirului «Bellu-Catolic».

În timpul regimului comunist[modificare | modificare sursă]

Arhiepiscopul Alexandru Cisar a fost mutat de autoritățile comuniste cu domiciliu obligatoriu în Mănăstirea franciscană din Orăștie. Ultimul diplomat al nunțiaturii rămas la București, episcopul Gerald Patrick O'Hara, l-a consacrat în anul 1950 episcop pe Joseph Schubert, căruia i-a încredințat conducerea de facto a arhiepiscopiei. Schubert a fost arestat în februarie 1951. Locul său la conducerea arhidiecezei a fost luat de Hieronymus Menges, arestat de asemenea în 1952. În 1959 autoritățile comuniste l-au propulsat la conducere pe preotul Francisc Augustin, colaborator al Securității și ulterior deputat în Marea Adunare Națională. În noiembrie 1983, în contextul noii Ostpolitik a Vaticanului, diplomații papali și autoritățile comuniste de la București au ajuns la un acord în sensul ca profesorul Ioan Robu să devină administrator diecezan, în locul lui Francisc Augustin.

În data de 8 decembrie 1984 Ioan Robu fost consacrat episcop la Roma, de către cardinalul Agostino Casaroli.

Arhiepiscopi[modificare | modificare sursă]

Monumente istorice și de arhitectură[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]