Antonina De Gerando

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Antonina De Gerando
De gerando.jpg
Date personale
Născută [1] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cluj, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Părinți Auguste de Gérando[*]
Emma Teleki[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Attila de Gérando[*] Modificați la Wikidata
Ocupație pedagog[*]
scriitoare
traducătoare Modificați la Wikidata

Antonina De Gerando (n. ,[1] Paris, Franța – d. ,[1] Cluj, Austro-Ungaria) a fost o pedagogă, scriitoare și traducătoare maghiară, una dintre fondatoarele educației feminine maghiare din Transilvania.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții lui erau Auguste De Gerando și contesa Emma Teleki (sora Blankăi Teleki). Când avea un an, a venit în Ungaria unde a învățat limba maghiară de la Blanka Teleki. După moartea tatălui său, familia s-a întors la Paris, așa că Antonina a urmat studii acolo. Printre altele, ea a fost eleva lui Dániel Irinyi. În 1861 a devenit învățătoare, iar în 1864 a obținut calificarea de profesor. Vorbea fluent limbile părinților ei și cunoștea, de asemenea, limbile germană și latină. În 1865 și 1867 a vizitat Ungaria pentru o scurtă perioadă de timp și s-a stabilit acolo în 1872. A predat mai întâi la Asociația Națională pentru Educația Femeilor Pálné Veres și apoi la școala de meserii feminine din Budapesta, iar apoi din 1876 a predat cursuri particulare.

În 1880 orașului Primăria orașului Cluj a invitat-o ca directoare a nou-înființatei școli de fete din orașul de sus, în care erau instruite fetele cu vârsta de 12-18 ani. Școala ce avea inițial doar patru clase avea sediul pe strada Magyar nr. 17, iar din 1893 a fost extinsă la șase clase și avea peste trei sute de eleve. În septembrie 1901 a fost construită o nouă clădire a școlii lângă Parcul Central. Antonina De Gerand a condus școala timp de douăzeci și cinci de ani, perioadă care a fost cunoscută ca Dezserándó.[2] În anul 1885 i s-a oferit postul de directoare de școală la Szabadkára (azi Subotica, Serbia), dar ea nu a vrut să-și părăsească școala și orașul.

A participat la lucrările Societății Pestalozzi, iar din 1889 a fost membru al departamentului de filozofie, istorie și limba maghiară al Asociației Muzeului Ardelean, președinte al Cercului Blanka și al Asociației pentru Protecția Animalelor din Cluj.[3][4][5] A scris manuale și cărți pedagogice, a redactat revista pedagogică Nemzeti Nőnevelés. A participat la redactarea publicațiilor Societății Carpatine Ardelene.[6] În 1891 a demisionat din funcțiile sale pentru a avea grijă de mama sa bolnavă, dar în schimb i s-a oferit un concediu de un an și a continuat să predea după moartea mamei sale până la pensionarea sa în 1912. A participat la comunicatul de presă al documentelor de limbă străină ale Asociației Carpatice Transilvane.

Mormântul ei din Cimitirul Hajongard a fost desființat, iar cenușa sa a fost îngropată sub placa memorială pusă de Fundația Házsongárd.[7] Între anii 1941 și 1964 strada de lângă Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (către Parcul Central) i-a purtat numele; acum poartă numele strada Arany János.[8]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Piatra de mormânt din cimitirul Hajongard din Cluj
Un nou monument funerar ridicat în 2016 în Cimitirul Hajongard (lângă vechea piatră de mormânt)
  • Elméleti és gyakorlati okadatolt eredeti magyar számtan, a méter-rendszer alapos ismertetésével. Algymnasiumok, képezdék, ipariskolák és magánhasználatra. Budapesta: Légrády. 1875.
  • Lengyel- és Oroszország : Kosciusco legendája. Budapesta: Franklin. 1878.
  • A munka történetének rövid vázlata. Budapesta: Légrády. 1880.
  • Nőtan vagy az asszonyi hivatás tudománya. Intézetek, képezdék, felső nép- és polgáriskolák meg magánhasználat számára. Cluj: Stein J., 1880
  • Neveléstan. Cluj. 1881.
  • Háztartástan. Cluj. 1883.
  • Hol a boldogság? Vigaszszó szenvedők s szerencsétlenek számára. Budapesta. 1884.
  • Zene-elmélet és ének-iskola. Chevet-tanmód szerint. Budapesta. 1885.
  • Franczia felsőbb leányiskolákról. Budapesta. 1885.
  • Az emberiség jóltevői. Valódi nagy férfiak életrajza, Budapesta: Révai. 1887.
  • Pali gyermeksége és ifjúsága : a 12-15 éves mindkét nemű ifjúság számára. Budapesta: Méhner. 1889.
  • A legújabb nevelési reformok Francziaországban. In: Az Erdélyi Múzeum-Egylet Bölcselet-, Nyelv- és Történettudományi Szakosztályának Kiadványai. 1890
  • Ifjusági szinművek. Budapesta: Nagel. 1891.
  • Francia olvasókönyv felsőbb leányiskolák számára (Lectures francaises.), Pozsony, 1891
  • Női élet, Cluj, 1892
  • Gróf Teleki Blanka élete. Budapesta: Légrády. 1892.
  • A kezdő franczia legelső mestere. Pozsony: Stampfel. 1893.
  • Hogyan „lesz Magyarország?”. Cluj: Ajtai. 1894.
  • Reformjavaslatok a felsőbb leányiskolákra nézve, Cluj: Ajtai. 1896.
  • Franczia olvasókönyv : a magyarországi felsőbb leány-iskolák 2., 3., és 4. osztályai számára. Pozsony: Stampfel. 1896.
  • A ki másra gondol : Egy felsőbbrendű társadalom első a-b-c-je. Budapesta: Légrády Testvérek. 1897.
  • Jellemképzés az iskolában, Cluj, 1900
  • Az eruditio csődje az iskolákban. Budapesta: Franklin. 1907.
  • A szeretet nevelő hatalma. Budapesta: Franklin. 1907.
  • A felsőbb leányiskolákról, Budapesta. 1913.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Théophile Gautier: Fracasse kapitány. Budapesta. 1873
  • Eugène Noel: Egy együgyü ember emlékirataiból. Budapesta: Friebeisz. 1874.
  • Mór Jókai: Le fils de l'homme au cœur de pierre (Fiii omului cu inima de piatră). Paris: Ollendorff. 1880.
  • Jules Michelet: A franczia forradalom története. Cluj: Stein. 1884.
  • George Sand: A hóember. Budapesta. 1887.
  • Alfred Dumesnil: Művészi benyomások Rembrandt-tól Beethoven-ig. Cluj: Horatsik. 1893.
  • Jules Michelet: D'Arc Johanna. Cluj: Ajtai. 1893.
  • Louisa May Alcott: A kis Rózsa hat nagynénje és hét unokaöccse. Budapesta: Légrády. 1923.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]