Théophile Gautier

Date personale
Théophile Gautier

Nume la naștere	Jules Pierre Théophile Gautier
Născut	30 august 1811^[1]^[2]^[3]^[4] Tarbes, Midi-Pirinei, Franța^[5]^[6]^[7]^[8]
Decedat	23 octombrie 1872 (61 de ani)^[9]^[1]^[2]^[3] Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța^[10]^[6]^[8]
Înmormântat	cimitirul Montmartre[*]^[11]
Căsătorit cu	Ernesta Grisi[*]
Copii	Judith Gautier[] Estelle Gautier[] Théophile Gautier, fiul[*]
Cetățenie	Franța^[12]
Ocupație	scriitor poet jurnalist romancier dramaturg libretist[] critic de artă pictor critic literar[] fotograf istoric de artă ilustrator[] desenator[] pastelist[] critic[]
Limbi vorbite	franceză^[2]^[13]^[14]
Studii	lycée Charlemagne[*] Lycée Louis-le-Grand
Pregătire	Louis-Édouard Rioult[*]
Limbi	franceză
Mișcare/curent literar	romantism , parnasianism
Patronaj	Le Figaro
Note
Premii	Legiunea de Onoare, cl. V[*]
Semnătură

Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Théophile Gautier (n. 30 august 1811, Tarbes, Midi-Pirinei, Franța – d. 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța) a fost un scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), devine unul din teoreticienii "artei pentru artă" și unul din maeștrii școlii parnassiene.

Viața și opera

Théophile Gautier s-a născut la 30 august 1811 în Tarbes, orășel în sud-vestul Franței, familia se stabilește însă la Paris, unde Gautier frecventează școala elementară și liceul "Louis-le-Grand", împreună cu viitorul poet Gérard de Nerval, care îi va deveni prieten. La început ar fi dorit să devină pictor, ia contact totuși cu cercurile literare din jurul lui Victor Hugo și este prezent la premiera piesei acestuia, Hernani, care a declanșat în rândurile publicului legendara bătălie între partizanii și adversarii romantismului (la bataille d'Hernani). Gautier publică poezii și scurte povestiri și frecventează "boema" pariziană.

Primul său succes literar îl obține cu romanul în formă de scrisori, Mademoiselle Maupin (1835), în care prezintă istoria vieții unei tinere femei, îmbrăcată în haine bărbătești, care încearcă să-și realizeze idealul în dragoste prin experiențe homo- și heteroerotice, pentru a reveni în cele din urmă la un obișnuit stil de viață. Importantă este prefața acestui roman, în care Gautier dezvoltă teoria "artei pentru artă", conform căreia arta trebuie să fie liberă de orice convențiune morală sau angajament politic, având ca singur scop perfecțiunea estetică.

În domeniul liricii, publică volumul Émaux et camées ("Emailuri și camee", 1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecțiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generații de poeți tineri, ce vor alcătui mai târziu "Școala Parnassiană", care, după romantism, devine cea mai influentă mișcare în literatura franceză. Unul din admiratorii poeziei sale și ai stilului său de viață hedonist este Charles Beaudelaire, care îi dedică primul său volum de poezii, Les fleurs du mal.

Povestirile sale fantastice, ca La morte amoureuse (1835), Une nuit de Cléopatre (1842) și Le roman de la momie (1858), vor exercita o puternică influență asupra romanticilor germani.

În domeniul istoriei și criticii literare, Gautier este autorul volumelor Les beaux-arts en Europe ("Artele frumoase in Europa")(1855), Histoire de l'art dramatique depuis vingt-cinq ans ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani", în 6 volume, 1858-1859), Raport sur le progrès des lettres ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) și Histoire du romantisme ("Istoria romantismului", 1872).

Este și autorul libretului pentru baletul Gisèle cu muzică de Adolphe Adam (1841).

Théophile Gautier se stinge din viață pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, în apropierea Parisului.

Scrieri

Proză

1831 : La cafetière
1832 : Albertus, Laquelle des deux, histoire perplexe, Nid de rossignols.
1833 : Les Jeunes-France
1835 : Mademoiselle de Maupin
1837 : La Chaîne d'or (nuvelă), Fortunio.
1838 : La Comédie de la Mort et poésies diverses, Une nuit de Cléopâtre (nuvelă)
1839 : Une Larme du Diable, Le Tricorne Enchanté et Pierrot Posthume, La toison d'or.
1840 : Tra los montes
1843 : Le Voyage en Espagne
1845 : España, L'Oreiller d'une jeune fille.
1846 : Les Roués innocents, Le Pavillon sur l'eau.
1847 : Militona .
1858 : Le Roman de la momie, roman istoric
1859 : Honoré de Balzac (biografie)
1863 : Le Capitaine Fracasse (Căpitanul Fracasse), roman istoric
1866 : Voyage en Russie
1868 : Rapport sur les progrès de la poésie
1869 : Ménagerie intime
1870 : La Nature chez elle
1880 : Tableaux à la plume
1903 : Souvenirs de théâtre, d'art et de critique.

Poezie

1830: Poésies
1833: Albertus ou L'Ame et le pêché
1838: La Comédie de la mort
1845: Espagna, în volumul "Poésies complètes"
1852: Émaux et camées.

Teatru și balet

1839: Une larme du diable
1841: Gisèle ou Les Wilis
1843: Un voyage en Espagne
1845: La Péri
1845: Le tricorne enchanté
1846: La Juive de Constantine
1847: Regardez mais ne touchez pas
1850: Le Selam
1851: Paquerette
1854: Gemma
1858: Sacountala
1860: La Femme de Diomède.

Memorialistică

1843: Tra los montes, devenit "Le Voyage en Espagne"
1852: Zigzags, devenit "Caprices et zigzags"
1852: Italia
1853: Constantinople
1865: Quand on voyage
1865: Loin de Paris
1867: Voyage en Russie
1877: L'Orient
1884: Les Vacances du lundi

Vezi și

Proză fantastică franceză, Moarta îndrăgostită, Vol. III, Editura Minerva, 1982

Note

1 2 „Théophile Gautier” (în rusă). Moscova: Краткая литературная энциклопедия[*]. 1962. OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Théophile Gautier” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în 10 octombrie 2015.
1 2 „Théophile Gautier” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în 9 octombrie 2017.
↑ „Gautier, Pierre Jules Théophile”. Benezit Dictionary of Artists (în engleză). 16 decembrie 2017. doi:10.1093/BENZ/9780199773787.ARTICLE.B00071662. Wikidata Q104085657. |access-date= necesită |url= (ajutor)
↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 11 decembrie 2014.
1 2 „Краткая литературная энциклопедия” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. 1962. OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (1969), Готье Теофиль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 |access-date= necesită |url= (ajutor)
1 2 „Archivio Storico Ricordi - digital collection”. Archivio Storico Ricordi - digital collection[*]. Wikidata Q138307249. Accesat în 3 decembrie 2020.
↑ „Bibliothèque nationale de France”. Wikidata Q193563.
↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.
↑ „Théophile Gautier” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în 29 iunie 2024.
↑ „Théophile Gautier” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în 19 iunie 2020.
↑ „Théophile Gautier”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în 1 martie 2022.
↑ „Théophile Gautier”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.

Legături externe

Culegere de poezii de Théophile Gautier (în franceză) Arhivat în 14 iunie 2006, la Wayback Machine.
Théophile Gautier în Encyclopédie de l'Agora

[wdref-4a3f1ac1dfb2df24805ad191a272b733-1] 1 2 „Théophile Gautier” (în rusă). Moscova: Краткая литературная энциклопедия[*]. 1962. OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.

[wdref-d4e96aaa71a397b79d9a0f65bbc23ad2-2] 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Théophile Gautier” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în 10 octombrie 2015.

[wdref-9b81545fc31fccc12a40aef7ebbe76b0-3] 1 2 „Théophile Gautier” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în 9 octombrie 2017.

[wdref-ded558f4a98afbe39673de6137586624-4] „Gautier, Pierre Jules Théophile”. Benezit Dictionary of Artists (în engleză). 16 decembrie 2017. doi:10.1093/BENZ/9780199773787.ARTICLE.B00071662. Wikidata Q104085657. |access-date= necesită |url= (ajutor)

[wdref-2e83dcc1db1d7efeff416db9cdf3917f-5] Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 11 decembrie 2014.

[wdref-55f1884216f549718380c92adb953fd2-6] 1 2 „Краткая литературная энциклопедия” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. 1962. OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.

[wdref-0ec219ee9c9208abb642d6aa77e87684-7] Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (1969), Готье Теофиль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 |access-date= necesită |url= (ajutor)

[wdref-94e596dc8919c4b9a0d27d80991894e9-8] 1 2 „Archivio Storico Ricordi - digital collection”. Archivio Storico Ricordi - digital collection[*]. Wikidata Q138307249. Accesat în 3 decembrie 2020.

[wdref-192b5ace18b51a207a9d6aef22bbcb65-9] „Bibliothèque nationale de France”. Wikidata Q193563.

[wdref-b89d2e19558d7484e68694a0e419bcd3-10] Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.

[wdref-88dd050ee8938d1b4634280839febf11-11] „Théophile Gautier” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în 29 iunie 2024.

[wdref-c79dde164d961f21cb18fe2d6e001a34-12] „Théophile Gautier” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în 19 iunie 2020.

[wdref-b93ebc8b0945daae3cc6175321aa0fd4-13] „Théophile Gautier”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în 1 martie 2022.

[wdref-ce6eca6eb0038ce2b4df18ee805c750d-14] „Théophile Gautier”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]