Anton von Scudier
| Anton von Scudier | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Villach, Carintia, Austria[1] |
| Decedat | (82 de ani) Viena, Austro-Ungaria[1] |
| Căsătorit cu | Adrienne |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac |
| Ocupație | ofițer |
| Comandant militar al Banatului | |
| În funcție | |
| 26 iunie 1871 - 1 noiembrie 1878 | |
| Studii | Academia Militară Tereziană |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Imperiul Austriac |
| Ramura | artilerie |
| Ani de serviciu | 1837–1878 |
| Gradul | Feldmarschalleutnant |
| Bătălii / Războaie |
|
| Decorații și distincții | |
| Decorații | |
Modifică date / text  | |
Anton Freiherr von Scudier (n. 2 ianuarie 1818, Villach, Carintia – d. 31 mai 1900, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara.
Viața
[modificare | modificare sursă]Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829–1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena.[2]
În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848, Scudier se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la Budimír a fost rănit și luat prizonier. În 1849 și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar.[3] Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a.[3] În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut).[2]
În 1860, a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După Bătălia de la Custozza (1866) a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat.[2]
În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile.[4] În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a ridicat o statuie în parcul care-i purta numele.[2]
Din 1876 a fost la comanda Regimentului 29 infanterie. Din 1878 a fost Feldzeugmeister onorific în retragere și s-a dedicat unor sarcini științifice și economice. Din 1880 a fost membru al Clubului de Științe din Viena. În 1881 a fost în juriul Congresului internațional de geografie de la Veneția, președinte al secțiunii de matematică. Din 1886 a fost președintele consiliului de administrație din Viena al Căilor Ferate de Stat din Austro-Ungaria (StEG).[2]
În 1890 a stârnit mult interes procesul intentat de el ziarului Das Vaterland (română Patria), care-l acuzase de corupție, proces câștigat de el.[2]
Decorații și onoruri
[modificare | modificare sursă]
- Crucea de Merit Militar (3 august 1849)[2]
- Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a (15 august 1849)[3]
- Ordinul Coroana de Fier, clasa I (1873)[2]
- Cetățean de onoare al orașului Timișoara[4]
- Cetățean de onoare al orașului Weißkirchen in Steiermark[4]
- Parcul Central „Anton Scudier” din Timișoara îi poartă numele.[4][5][6]
- A avut o statuie în Parcul Scudier.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Anton von Scudier”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e f g h de R. Mannhard, Scudier Anton Frh. von, în Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL), vol, 12, Viena: Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 2001−2005, ISBN 3-7001-3580-7, pp. 69–70
- ^ a b c de Constantin von Wurzbach: Scudier, Anton Freiherr von, în Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, vol. 33, Viena: Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, 1877, pp. 222–224
- ^ a b c d e de Anton Peter Petri: Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums, Marquartstein: Th. Breit Verlag, 1992, ISBN 3-922046-76-2
- ^ Proces verbal de ședință din data 23.06.2015 Arhivat în , la Wayback Machine., primariatm.ro, accesat 2016-08-19
- ^ Atenție, se schimbă mai multe denumiri de parcuri, scuaruri și străzi la Timișoara! Iată lista!, opiniatimisoarei.ro, 3 decembrie 2015, accesat 2016-07-19
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Anton von Scudier la Wikimedia Commons
