Feldmarschall-Leutnant

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Feldmarschalleutnant)
Jump to navigation Jump to search
Insigna de rang unui FML (Austro-Ungaria) până 1918

Feldmarschall-Leutnant, pe vremuri de asemenea scris Feldmarschalleutnant, scurtat FML, a fost unul din cele mai înalte grade de general în armată pe timpul Sfântului Imperiu Roman, apoi în Imperiul Austriac, Austro-Ungaria și în prima republică a Austriei până în anul 1938.

FML (1707) Conte Hieronymus v. Erlach

Istorie[modificare | modificare sursă]

Noțiunea de Feldmarschalleutnant a apărut împreună cu aceea unui feldmareșal timpuriu în secolul al XVII-lea. Atunci comandantul de oști a alăturat unui feldmareșal un „sub-mareșal”, adeseori numit și „locotenent (Leutnant) al feldmareșalului”. La început datoria sa era supravegherea străzilor și a locurilor pentru aprovizionare precum și a santinelelor. De asemenea, era responsabil cu gruparea forțelor armate în bătălii.

1618-1918[modificare | modificare sursă]

FML Alexandru Guran încă ca GM

Acest grad a devenit important la izbucnirea Războiului de Treizeci de Ani în 1618. Unii dintre primii care au avansat la acest grad au fost baronul Hieronymus de Colloredo (1582-1638), la 1 martie 1634,[1] care a condus armata de mai multe ori împotriva ducelui Bernhard de Saxonia-Weimar și baronul Lothar Dietrich von Bönninghausen (1598-1657), la 1 septembrie 1639.[2] ca subșef al feldmareșalul Octavio Piccolomini (1599–1656).

Ioan baron Boeriu de Polichna încă ca GM

Din anul 1757 (confirmat 1767, 1784), acest grad de general în armata austriacă a fost deținut de șeful Statului Major, responsabil pentru spionaj și anti-spionaj, cartografiere, unități speciale (artileria de rezervă, trupele de pionieri și vânători), ordinul de marș, justiția militară, aprovizionare, depozite și spitale precum distribuirea de comenzi. Începând cu Războaiele Napoleoniene în 1792, multe din aceste funcții au fost delegate generalilor de brigadă sau coloneilor capabili, asistați de maiori și ofițeri mai tineri subalterni. Generalii cu rang de Feldmarschalleutnant au devenit mâna dreaptă a generalilor comandanți, preluând divizii de artilerie, cavalerie sau infanterie. Ei au rămas de regulă șefi ai Statului Major, care, în anul 1811, a fost subîmpărțit după planul contelui Josef Radetzky în trei departamente, dirijate tot de un Feldmarschalleutnant sau un „Generalmajor” (GM): Șef al directoratului de corespondență politică, șef al directoratului de operațiuni militare și șef al serviciilor armatei.[3][4]

1919-1938[modificare | modificare sursă]

După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar din cauza războiului, în prima republică din Austria, titlul a existat în continuare până la unirea ei cu Germania#Al Treilea Reich (1933–1945). Cel mai faimos dintre acești generali a fost Alfred Jansa (1884-1963), un adversar îndărătnic al regimului hitlerist. Astăzi acest grad militar nu mai există.[5]

Nikolaus Cena încă ca GM

Generalii cu rangul de Feldmarschalleutnant au purtat apelativul „Excelență” și ca insignă la guler două stele argintii pe bază aurie de brocat.[6]

Scriere[modificare | modificare sursă]

Până în anul 1867, acest grad a fost scris „”Feldmarschall-Lieutenant”, apoi „Feldmarschalleutnant” Datorit faptului că este vorba de un cuvânt vechi de titlu, care a expirat in 1938, noua regulă de ortografie germană cu trei consonante posibile unul după altul (de exemplu: Donauschiffahrt-Donauschifffahrt) n-ar avea voie să conteze în acest caz.[7]

Feldmarschalleutnant de origine română[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Antonio Schmidt-Brentano: „Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815)”, Österreichisches Staatsarchiv, Viena 2006, p. 21
  2. ^ Antonio Schmidt-Brentano: „Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815)”, Österreichisches Staatsarchiv, Viena 2006, p. 13
  3. ^ David Hollins: „Austrian Commanders of the Napoleonic Wars 1792-1815”, Editura Osprey Publishing Ltd., Wellingsborough 2004, p.44 p.
  4. ^ http://www.weltkriege.at/Generalitaet/04%20Feldmarschalleutnant/feldmlt.htm Feldmarschalleutnant]
  5. ^ Heeresgeschichtliches Museum (Austria): „Die Streitkräfte der Republik Österreich, 1918-1968, Katalog zur Sonderausstellung im Heereschichtlichen Museum, Editura Militärwissenschaftliches Institut, Viena 1968, p. 131, 268
  6. ^ Excelență
  7. ^ Neue Deutsche Biographie

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • J.C. Steiner: Schematismus der Generale und Obersten der k. u. k. Armee, Ediția S și H, Viena, 1992, ISBN 3-901215-01-8
  • Adam Wandruszka; Peter Urbanitsch (Ed.): Die Habsburgermonarchie 1848–1918, vol. V: „Die bewaffnete Macht”, Editura Academiei de Științe ale Austriei, Viena 1987
  • R. Brühl : „Wörterbuch zur deutschen Militärgeschichte”, Militärverlag, Berlina 1985