Sari la conținut

Antoine Meillet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Antoine Meillet

Fotografie din 1935
Date personale
Nume la nașterePaul Jules Antoine Meillet Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Moulins, Auvergne, Franța[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța[5][6][12] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Moulins[*][[cimetière de Moulins (cemetery located in Allier, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiegramatician[*]​
Indo-Europeanist[*][[Indo-Europeanist (person who studies Indo-European languages)|​]]
armenologist[*][[armenologist (scholar of Armenian studies)|​]]
slavist[*]​
lingvist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[13][14][15]
limba armeană
slavonă bisericească veche Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Paris
Facultatea de Litere din Paris[*]​
PregătireLouis Havet[*]​[16]
Michel Bréal[*]​[16]
Ferdinand de Saussure[16]
James Darmesteter[*]​[16]
Abel Bergaigne[*]​[16]
Victor Henry[*]​[16]
Sylvain Lévi[*]​[16]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAndré Martinet[*]​[16], Joseph Vendryes[*]​[16], Louis Hjelmslev[*][[Louis Hjelmslev (Danish linguist (1899-1965))|​]], Émile Benveniste[*]​[16], Marcel Cohen[*]​[16], Georges Dumézil[16], Michel Lejeune[*]​[16], Louis Renou[*]​[16], Lucien Tesnière[*]​[16], Jean Paulhan , Alexandru Graur[17]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
PatronajCollège de France[18]
École nationale des langues orientales vivantes[*]​[19]
École pratique des hautes études[19]
Revue des Etudes Arméniennes[*]​  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPrix Volney[*]​
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[20]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​[21]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​[21]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Paul Jules Antoine Meillet, pe scurt: Antoine Meillet, (n. , Moulins, Auvergne, Franța – d. , Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța)[22] este principalul lingvist francez al primelor decenii din secolul al XX-lea.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

De origine bourboneză, fiu al unui notar din Châteaumeillant, Cher, Antoine Meillet își face studiile secundare la Liceul Théodore-de-Banville din Mouins, Allier. Student la Facultatea de Litere din Paris, începând din 1885, a urmat cursurile lui Louis Havet, la Sorbona, ale lui Michel Bréal la Collège de France și ale lui Ferdinand de Saussure la École pratique des hautes études. După Saussure, asigură cursul de gramatică comparată, pe care îl completează, începând din 1894, printr-o conferință despre iraniană.

În 1887 Antoine Meillet își susține teza de doctorat în litere: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux-slave[23]. În 1905, ocupă catedra de gramatică comparată la Collège de France, unde își consacră cursurile istoriei și structurii limbilor indo-europene.

Opere principale

[modificare | modificare sursă]
  • Esquisse d'une grammaire comparée de l'arménien classique, 1903.
  • Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, 1903.
  • Les dialectes indo-européens, 1908.
  • Aperçu d'une histoire de la langue grecque, 1913.
  • Altarmenisches Elementarbuch, 1913. Heidelberg
  • Linguistique historique et linguistique générale, 1921.
  • Les origines indo-européennes des mètres grecs, 1923.
  • Esquisse d'une histoire de la langue latine, 1928. Éd. Klincksieck, ISBN 2-252-01871-2
  • La méthode comparative en linguistique historique, 1928.
  • Dictionnaire étymologique de la langue latine, 1932 (en collab. avec Alfred Ernout (1879-1973), éd. augmentée, par Jacques André (1910-1994), Paris : Klincksieck, 2001, ISBN 2-252-03359-2 Notice n° : FRBNF37707942)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „certificat de naștere”. Wikidata Q83900.
  2. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Antoine Meillet” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  3. ↑ Andrew Bell. „Encyclopædia Britannica” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica, Inc. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q455.
  4. ↑ „Necrolog”. Wikidata Q309481.
  5. 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  6. 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Мейе Антуан (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  7. ↑ certificat de naștere, Wikidata Q83900
  8. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Antoine Meillet” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  9. ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Мейе Антуан (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  10. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Antoine Meillet” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  11. ↑ „Antoine Meillet” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  12. ↑ https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_1952_num_96_4_10016. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Antoine Meillet” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  14. ↑ „Antoine Meillet”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  15. ↑ „Antoine Meillet”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  16. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 http://www.slp-paris.com/spip.php?article4. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  17. ↑ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_48.pdf. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  18. ↑ „lista profesorilor de la Collège de France” (PDF). Wikidata Q3253460.
  19. 1 2 „Bibliothèque nationale de France”. Wikidata Q193563.
  20. ↑ „Antoine Meillet” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
  21. 1 2 „Antoine Meillet” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
  22. ↑ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 150.
  23. ↑ În românește, Cercetări asupra folosirii genitiv-acuzativului în slava veche

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Fryba Anne-Marguerite, Maurice Grammont, Antoine Meillet et l'institutionnalisation de la linguistique en France, Revue des langues romanes 105, 2001, 503-517.
  • Charles de Lamberterie (1997), Milman Parry et Antoine Meillet, in Hommage à Milman Parry. Le style formulaire de l’épopée homérique et la théorie de l’oralité poétique, Françoise Létoublon (éd.). Amsterdam, Gieben, 1997
  • Gabriel Bergounioux et Charles de Lamberterie , Meillet Aujourd'hui, Peeters, Leuven-Paris, 2006.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antoine_Meillet&oldid=17624445