Antoine Meillet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Antoine Meillet
Meillet Antoine.jpg
Antoine Meillet
Date personale
Nume la nașterePaul Jules Antoine Meillet Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Moulins, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[8][1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Châteaumeillant, Franța[7] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist[*]
profesor universitar
armenologist[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[9]
limba armeană  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Paris
Facultatea de Litere din Paris[*]  Modificați la Wikidata
PregătireLouis Havet[*]
Michel Bréal[*]
Ferdinand de Saussure  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAndré Martinet[*], Joseph Vendryes[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPrix Volney[*]
Legiunea de onoare  Modificați la Wikidata

Paul Jules Antoine Meillet, pe scurt: Antoine Meillet, (n. ,[1][2][3][4][5] Moulins, Franța[6][7] – d. ,[8][1][2][4][5] Châteaumeillant, Franța[7]) este principalul lingvist francez al primelor decenii din secolul al XX-lea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

De origine bourboneză, fiu al unui notar din Châteaumeillant, Cher, Antoine Meillet își face studiile secundare la Liceul Théodore-de-Banville din Mouins, Allier. Student la Facultatea de Litere din Paris, începând din 1885, a urmat cursurile lui Louis Havet, la Sorbona, ale lui Michel Bréal la Collège de France și ale lui Ferdinand de Saussure la École pratique des hautes études. După Saussure, asigură cursul de gramatică comparată, pe care îl completează, începând din 1894, printr-o conferință despre iraniană.

În 1887 Antoine Meillet își susține teza de doctorat în litere: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux-slave[10]. În 1905, ocupă catedra de gramatică comparată la Collège de France, unde își consacră cursurile istoriei și structurii limbilor indo-europene.

Opere principale[modificare | modificare sursă]

  • Esquisse d'une grammaire comparée de l'arménien classique, 1903.
  • Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, 1903.
  • Les dialectes indo-européens, 1908.
  • Aperçu d'une histoire de la langue grecque, 1913.
  • Altarmenisches Elementarbuch, 1913. Heidelberg
  • Linguistique historique et linguistique générale, 1921.
  • Les origines indo-européennes des mètres grecs, 1923.
  • Esquisse d'une histoire de la langue latine, 1928. Éd. Klincksieck, ISBN 2-252-01871-2
  • La méthode comparative en linguistique historique, 1928.
  • Dictionnaire étymologique de la langue latine, 1932 (en collab. avec Alfred Ernout (1879-1973), éd. augmentée, par Jacques André (1910-1994), Paris : Klincksieck, 2001, ISBN 2-252-03359-2 Notice n° : FRBNF37707942)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d „Antoine Meillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Baza de date Léonore, accesat în  
  4. ^ a b c d Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  5. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  6. ^ a b „Antoine Meillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c d Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  8. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ În românește, Cercetări asupra folosirii genitiv-acuzativului în slava veche

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Fryba Anne-Marguerite, Maurice Grammont, Antoine Meillet et l'institutionnalisation de la linguistique en France, Revue des langues romanes 105, 2001, 503-517.
  • Charles de Lamberterie (1997), Milman Parry et Antoine Meillet, in Hommage à Milman Parry. Le style formulaire de l’épopée homérique et la théorie de l’oralité poétique, Françoise Létoublon (éd.). Amsterdam, Gieben, 1997
  • Gabriel Bergounioux et Charles de Lamberterie , Meillet Aujourd'hui, Peeters, Leuven-Paris, 2006.