Sari la conținut

Certificat de naștere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Certificat de naștere sovietic din 1972

Un certificat de naștere este un document oficial care atestă nașterea unei persoane. Termenul „certificat de naștere” se poate referi fie la documentul original care confirmă circumstanțele nașterii, fie la o copie certificată sau la o reprezentare a înregistrării ulterioare a acestei nașteri. În funcție de jurisdicție, un act de naștere poate sau nu poate conține o verificare a evenimentului de către un profesionist medical, cum ar fi o moașă sau un medic.

Obiectivul 17 de Dezvoltare Durabilă al Națiunilor Unite din 2015, parte integrantă a Agendei 2030, include o țintă privind creșterea disponibilității rapide a datelor referitoare la vârstă, gen, rasă, etnie și alte caracteristici relevante, pe care documente precum certificatul de naștere le pot furniza.

Certificatul de naștere este actul oficial, cu valabilitate nelimitată, care dovedește identitatea, filiația și cetățenia unei persoane. În România, certificatele de naștere sunt documente oficiale emise de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor (DGEP), prin serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor (SPCLEP) sau prin primării, în funcție de localitate. Certificatul de naștere este tipărit pe hârtie specială de securitate și are elemente de protecție împotriva falsificării și este eliberat în limba română.[1]

În cazul în care certificatul este solicitat pentru uz internațional, autoritățile române pot elibera un certificat de naștere multilingv conform convențiilor europene, disponibil în mai multe limbi standardizate sau pot aplica o apostilă conform Convenției de la Haga, dacă este necesar. În cazul nașterilor înregistrate în străinătate, certificatul poate fi transcris în registrele românești pentru a obține un certificat de naștere românesc.[2]

Informații:

  • CNP (Codul Numeric Personal)
  • Numele de familie
  • Prenumele
  • Sexul
  • Ziua, luna și anul nașterii
  • Numele și prenumele părinților
  • Numărul certificatului
  • Data emiterii certificatului
  • Locul înregistrării

Coreea de Sud

[modificare | modificare sursă]

Certificatele de naștere nu se eliberează în Coreea. Când o ambasadă străină solicită un certificat de naștere, coreenii prezintă un certificat de bază care conține locul nașterii, data nașterii etc. și un certificat de relații de familie care conține numărul de înregistrare la domiciliu și numele părinților.

Suedia nu mai emite certificate de naștere. În schimb, Agenția Fiscală Suedeză va emite un personbevis (extras din registrul populației) pentru persoanele născute în Suedia. Acesta înlocuiește atât certificatele de naștere, cât și pe cele de căsătorie în scopuri internaționale. Extrasul conține, printre altele, locul și data nașterii, informațiile despre părinți, starea civilă și adresa înregistrată actuală.[3]

Certificatele de naștere rusești erau emise anterior sub formă de broșură, similară cu cea a pașapoartelor interne. În prezent, acestea sunt emise pe hârtie de securitate A4 numerotată și filigrantată. De obicei, sunt emise doar în limba rusă, cu toate acestea, dacă o naștere este înregistrată într-una dintre republice ruse cu statut de subiect federal, certificatul de naștere poate fi bilingv (rusă și limba oficială a republicii respective).

Un certificat de naștere rusesc poate fi completat fie dactilografiat, fie tipărit. Acesta este apoi semnat și sigilat de un funcționar calificat al autorității publice care emite certificatul (un registru civil local sau o misiune rusă de peste mări). În mod implicit, informațiile privind originile etnice ale părinților nu mai sunt înregistrate (acestea pot fi înregistrate la cerere).

Un certificat de naștere rusesc poate fi solicitat de persoana numită pe certificat dacă este majoră, de părinții acesteia dacă sunt încă învestiți cu drepturi părintești, de tutorele(ii) și/sau îngrijitorul(ii) acesteia. În cazul pierderii certificatului, autoritatea publică care a emis documentul original emite un înlocuitor la cerere.

În Ucraina, nașterea unui copil trebuie înregistrată fie la Oficiul de Stare Civilă, fie la Centrul pentru Furnizarea de Servicii Administrative, situat fie la locul nașterii copilului, fie la locul înregistrării părinților (mamă și/sau tată). Alternativ, oricare dintre părinți poate solicita eliberarea unui certificat de naștere online, ca parte a cererii pentru programul de pensie alimentară prin intermediul portalului guvernamental ucrainean, Diia. În acest caz, cererea de înregistrare a nașterii va fi trimisă la Oficiul de Stare Civilă ales, unde solicitantul va putea ridica certificatul solicitat.[4]

Dacă un copil se naște într-un spital, un certificat medical servește drept dovadă a locului nașterii. În cazurile în care un copil se naște acasă, în transport sau în alte contexte, pot fi necesare dovezi alternative, cum ar fi certificate medicale de la medicul ginecolog al mamei și de la un pediatru sau teste ADN în cazul în care prima opțiune nu este disponibilă. Locul de înregistrare a părinților este verificat fie printr-o ștampilă în pașapoartele lor naționale (pentru vechile deținători de acte de identitate cu ștampile anterioare decembrie 2021), fie prin intermediul Diia, care utilizează date din registrele locale digitale (cu excepția datelor din teritoriile ocupate de Rusia în 2014-2015, înainte de înființarea registrelor respective în 2016). Dacă locațiile de reședință și de înregistrare diferă, Oficiul Local de Stare Civilă poate înregistra în continuare copilul la adresa înregistrată a părinților.

La emiterea certificatului de naștere, părinții îl pot adăuga la documentele lor digitale din Diia, care au aceeași putere ca și certificatele fizice. Doar certificatele de naștere ale copiilor minori pot fi adăugate în contul părintelui. Cetățenii adulți își pot vedea propriile certificate de naștere adăugate automat, dacă registrul corespunzător a fost digitalizat.

Din cauza invaziei ruse în curs de desfășurare a Ucrainei, multe nașteri care au avut loc după declanșarea conflictului nu au fost înregistrate. Între 2014 și 2025, aproximativ 350-450 de mii de copii s-au născut în teritoriile ocupate, dar doar 15-20% au un certificat de naștere ucrainean.

  1. „Întocmirea actului de naștere”. Ministerului Afacerilor Interne.
  2. „Aplicarea apostilei în România”. Ministerul Afacerilor Externe.
  3. „Information to foreign authorities”. www.skatteverket.se.
  4. „Перші документи дитини” (în ucraineană). diia.gov.ua. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]