Filmul urmărește un grup de elevi germani, care sunt puși să se înroleze la începutul primului război mondial de către profesorul lor șovin. Povestea este redată în întregime prin prisma experiențelor tinerilor recruți germani și scoate în evidență tragedia războiului așa cum este percepută de oamenii de rând. În momentul în care sunt numai băieți morți și mutilați peste tot în jurul lor, dispar orice idei preconcepute despre „dușman” și despre „ce este corect și ce este greșit” în acest conflict, lăsându-i furioși și dezorientați. Acest lucru este evidențiat în scena în care Paul (Lew Ayres) rănește mortal un soldat francez și apoi plânge amarnic în timp ce se luptă să scape cu viață deoarece a fost prins într-o groapă cu cadavrul acestuia. Filmul nu este despre eroism, ci despre trudă și inutilitate și despre prăpastia dintre conceptul de război și realitate.
Ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, i-a pus gând rău preotului Bernhard Lichtenberg după ce acesta i-a îndemnat pe credincioși într-o predică ținută în Catedrala din Berlin să vizioneze acest film. Poliția secretă Gestapo a percheziționat în 1933 locuința lui Lichtenberg, însă acesta nu s-a lăsat intimidat. În 1941, după începerea războiului, a fost arestat. A murit într-un lagăr de concentrare la 5 noiembrie1943. Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat în 1996, cu sărbătoarea pe 5 noiembrie.