Alfabetul armenesc

Alfabetul armenesc (în armeană Հայոց այբուբեն sau Հայոց գրեր — Haioț aibuben sau Haioț grer) este alfabetul folosit la scrierea limbii armenești medievale – a.n. limbă clasică („grabar”), cât și a celor două limbi^[1] armenești moderne – Armeana Orientală (limba oficială a Armeniei și limba diasporei armenești din Rusia, Iran și Georgia) și Armeana Occidentală (limba diasporei armenești din Europa, America și Orientul Apropiat). Acest alfabet a fost conceput și creat de Sfântul Mesrop Maștoț^[2] (în armeană Մեսրոպ Մաշտոց) în jurul anilor 405-406 d.Hr. pentru traducerea Bibliei în limba armeană. Alfabetul armenesc este unul dintre cele patru sisteme alfabetice din lume care au o împărțire a literelor în majuscule și minuscule (alături de alfabetul latin, chirilic și grecesc).

Istoria

Alfabetul armenesc a fost creat de Sf. Mesrop Maștoț în jurul anilor 405-406 d.Hr. Inițial, alfabetul conținea 36 de litere, dintre care 7 reprezentau vocale și 29 – consoane. În secolul al XI-lea alfabetul a fost completat cu două litere noi: vocala „Օ” (o) și consoana „Ֆ” (f). Anterior, se folosea „ԱՒ” (av) în loc de „Օ” și „Փ” (p) în loc de „Ֆ”. În timpul reformei ortografice din 1921, încurajate de conducerea RSS Armenești, s-a renunțat la ortografierea etimologică a cuvintelor, iar în 1940 alfabetul a fost completat cu două litere: ligatura „և” (ev) a devenit o literă de sine stătătoare, iar litera „Ւ” (v) a fost eliminată din alfabet pentru ca să fie înlocuită cu digraful „ՈՒ” (u).

Majoritatea vorbitorilor de armeană occidentală, precum și vorbitorii de armeană orientală din Iran, au respins reformele ortografice din 1921, și din 1940. Înainte de reformele ortografice din anii 1921/1940 situația era: o scriere – două limbi. După reforme, vorbitorii celor două variante a limbii armenești au și două ortografii diferite – una etimologică pentru armeana vestică, și cea reformată pentru armeana estică – situația ce a dus la îndepărtatrea celor două comunități.

În momentul actual armeana orientală cu ortografia reformată este cea mai raspandită formă de vorbire și scriere a limbii armenești – deoarece este limba oficială a statului armean și din cauza că armenii din diasporă, în mare parte, tot mai mult adoptă limba țării în care locuiesc.

Influențe

Grafic, unele litere ale alfabetului armenesc au asemănare cu literele alfabetului etiopian, de exemplu (arm. – etiop.): Ս – ሀ, Պ – ጣ, Ո – በ, Փ – ቀ, Ջ – ደ, Ռ – ቡ, Դ – ጉ, Ք – ዩ. Alte litere armenești sunt similare cu litere latine, de exemplu (arm. – lat.): Լ – L, Տ – S. Litera Փ este dublu similară: și cu litera etiopiană ቀ, și cu litera grecească Φ.

Se consideră că Sf. Mesrop Maștoț, în momentul creării noului alfabet, s-a inspirat cu exemple din scrierea etiopiană, latină, greacă și aramaică.

Literă	Numele literei		Pronunția numelui				Pronunția sunetului				Transliterare în alf. latin	Valoare numerică
	În grafia tradițională	În grafia reformată	În limba armeană				Medievală (Clasică)	Estică	Vestică	Centrală	Arm. clasică (ISO 9985)
	În grafia tradițională	În grafia reformată	Medievală (Clasică)	Estică	Vestică	Centrală	Medievală (Clasică)	Estică	Vestică	Centrală	Arm. clasică (ISO 9985)
Ա ա	այբ		[aɪb]		[aɪpʰ]	[aɪp]	[ɑ]				a	1
Բ բ	բեն		[bɛn]		[pʰɛn]	[pɛn]	[b]		[pʰ]	[p]	b	2
Գ գ	գիմ		[gim]		[kʰim]	[kim]	[g]		[kʰ]	[k]	g	3
Դ դ	դա		[dɑ]		[tʰɑ]	[tɑ]	[d]		[tʰ]	[t]	d	4
Ե ե	եչ		[jɛtʃʰ]				[ɛ], inițial [jɛ]				e	5
Զ զ	զա		[zɑ]				[z]				z	6
Է է	է		[ɛː]	[ɛ]			[ɛː]	[ɛ]			ē	7
Ը ը	ըթ		[ətʰ]				[ə]				ë	8
Թ թ	թո		[tʰo]				[tʰ]				t‘	9
Ժ ժ	ժէ	ժե	[ʒɛː]	[ʒɛ]			[ʒ]				ž	10
Ի ի	ինի		[ini]				[i]				i	20
Լ լ	լիւն	լյուն	[lʏn]				[l]				l	30
Խ խ	խէ	խե	[χɛː]	[χɛ]			[χ]				x	40
Ծ ծ	ծա		[tsɑ]	[tsʼɑ]	[dzɑ]		[ts]	[tsʼ]	[dz]		ç	50
Կ կ	կեն		[kɛn]	[kʼɛn]	[gɛn]		[k]	[kʼ]	[g]		k	60
Հ հ	հո		[ho]				[h]				h	70
Ձ ձ	ձա		[dzɑ]		[tsʰɑ]	[tsɑ]	[dz]		[tsʰ]	[ts]	j	80
Ղ ղ	ղատ		[ɫɑt]	[ʁɑtʼ]	[ʁɑd]		[l], or [ɫ]	[ʁ]			ġ	90
Ճ ճ	ճէ	ճե	[tʃɛː]	[tʃʼɛ]	[ʤɛ]		[tʃ]	[tʃʼ]	[ʤ]		č̣	100
Մ մ	մեն		[mɛn]				[m]				m	200
Յ յ	յի	հի	[ji]	[hi]			[j]	[h], [j]			y	300
Ն ն	նու		[nu]				[n]				n	400
Շ շ	շա		[ʃɑ]				[ʃ]				š	500
Ո ո	ո		[o]	[vo]			[o], inițial [vo]				o	600
Չ չ	չա		[tʃʰɑ]				[tʃʰ]				č	700
Պ պ	պէ	պե	[pɛː]	[pʼɛ]	[bɛ]		[p]	[pʼ]	[b]		p	800
Ջ ջ	ջէ	ջե	[ʤɛː]	[ʤɛ]	[tʃʰɛ]	[tʃɛ]	[ʤ]		[tʃʰ]	[tʃ]	ǰ	900
Ռ ռ	ռա		[rɑ]	[ɾɑ]		[rɑ]	[r]	[ɾ]		[r]	ṙ	1000
Ս ս	սէ	սե	[sɛː]	[sɛ]			[s]				s	2000
Վ վ	վեւ	վեվ	[vɛv]				[v]				v	3000
Տ տ	տիւն	տյուն	[tʏn]	[tʼʏn]	[dʏn]		[t]	[tʼ]	[d]		t	4000
Ր ր	րէ	րե	[ɹɛː]	[ɹɛ]	[ɾɛ]		[ɹ]		[ɾ]		r	5000
Ց ց	ցո		[tsʰo]				[tsʰ]				c‘	6000
Ւ ւ	հիւն	վյուն	[hʏn]				[w]	[v]			w	7000
Փ փ	փիւր	փյուր	[pʰʏɹ]		[pʰʏɾ]		[pʰ]				p‘	8000
Ք ք	քէ	քե	[kʰɛː]	[kʰɛ]			[kʰ]				k‘	9000
Adăugate pe parcursul secolului al XI-lea
Օ օ	օ		[o]				[o]				ò	N/A
Ֆ ֆ	ֆէ	ֆե	[fɛː]	[fɛ]			[f]				f	N/A
Adăugate în 1940 (utilizate în ortografia reformată)
ՈՒ Ու ու^[3]	ու		[u]				[u]				u	N/A
և^[4]	և		[jɛv]				[ɛv], inițial [jɛv]				ev	N/A

Superscriptul [ʰ] din tabel notează pronunție aspirată.
Superscriptul [ʼ] din tabel notează pronunție abruptivă.

Ligaturi

Manuscrisele medievale armenești conțineau ligaturi. Câteva dintre cele mai folosite ligaturi erau: ﬓ (մ+ն), ﬔ (մ+ե), ﬕ (մ+ի), ﬖ (վ+ն), ﬗ (մ+խ), և^[5] (ե+ւ) etc.

Semne de punctuație

În limba armeană se utilizează un sistem de punctuație, care diferă de cel folosit în limbile cu scriere latină:

Semnul pauzei [ , ] este o virgulă și indică pauza (aprox. {,});
Semnul stopului [ : ] este este folosit ca punctul de la sfârșitul propoziției (aprox. {.});
Stopul scurt [ ՝ ] se plasează la sfârșit de cuvânt, indicând o pauză mai mare decât cea a virgulei, și faptul ca urmeaza o explicație (aprox. {;});
Semnul puct [ ․ ] este folosit ca două puncte obișnuite — pentru a separa două propoziții strâns legate (dar totuși independente) sau când propoziția este urmată de o listă lungă de definiții (aprox. {:});
Semnul de întrebăre [ ՞ ] se plasează deasupra ultimei vocale a cuvântului interogativ (aprox. {?});
Semnul exclamării [ ՜ ] se folosește ca semn de exclamare (aprox. {!});
Semnul interjecției [ ՛ ] se plasează între penultima și ultima literă a unei interjecții;

Tastatură

Cea mai răspândită tastatură pentru limba armeană este Tastatura fonetică armenească: literele armenești sunt plasate pe locurile literelor latine conform corelării fonetice (cât este posibil) dintre literele latine și cele armenești. Matrixul acestui aranjament este standardul QWERTY.

Note

^ sau dialecte
^ sau Mesrob Maștoț
^ digraf, adăugat în alfabet ca o literă desinestătătoare, a înlocuit litera Ւ din alfabetul clasic
^ ligatură, adaugată în alfabet ca o literă desinestătătoare, se scrie numai în minuscul, dacă e nevoie scrierea cu majuscule atunci sunt scrise două litere ԵՎ. Exemplu, Erevan: Երևան, dar EREVAN: ԵՐԵՎԱՆ.
^ în ortografia reformată este o literă de sine stătătoare

Vezi și

[1] sau dialecte

[2] sau Mesrob Maștoț

[3] raf, adăugat în alfabet ca o literă desinestătătoare, a înlocuit litera Ւ din alfabetul clasic

[4] tură, adaugată în alfabet ca o literă desinestătătoare, se scrie numai în minuscul, dacă e nevoie scrierea cu majuscule atunci sunt scrise două litere ԵՎ. Exemplu, Erevan: Երևան, dar EREVAN: ԵՐԵՎԱՆ.

[5] în ortografia reformată este o literă de sine stătătoare

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

v d m Istoria alfabetului
Alfabetul proto-sinaitic 1900 î.Hr. Ugaritic 1500 î.Hr. Proto-canaanit 1400 î.Hr. Fenician 1200 î.Hr. Paleo-ebraic 1000 î.Hr. Samaritean 600 î.Hr. Aramaic 800 î.Hr. Kharoṣṭhī 600 î.Hr. Brāhmī 600 î.Hr. Familia Brāhmī (vezi) de ex. Devanagari 1300 î.Hr. Ebraic 300 î.Hr. Thaana 400 î.Hr. Pahlavi 300 î.Hr. Avestan 400 î.Hr. Palmyrene 200 î.Hr. Siriac 200 î.Hr. Sogdian 200 î.Hr. Orkhon (Turca veche) 600 Maghiara veche cca. 650 Uyghur vechi Mongol 1204 AD Nabataean 200 î.Hr. Arab 400 î.Hr. Mandeic 200 î.Hr. Grec 800 î.Hr. Etrusc 800 î.Hr. Latin 700 î.Hr. Runic 200 Alfabetul celtic 400 Copt 300 Gotic 300 Armean 405 Georgian cca. 430 Glagolitic 862 Chirilic cca. 940 Paleohispanic (semi-silabic) 700 î.Hr. Epigrafia sud-arabică 900 î.Hr. Ge’ez 5–600 AD
Meroitic (din egipteană) 300 î.Hr.
Kana 800
Hangul (parțial din Brāhmī) 1443
Alfabetul Cherokee 1827 Zhuyin (sau Bopomofo, din chineză) 1913
v • d • m