Alexandru Climescu

Alexandru Climescu
Date personale
Născut	11 mai 1910 Bacău
Decedat	7 iunie 1990 Iași
Cetățenie	România
Ocupație	matematician
Limbi vorbite	română
Activitate
Rezidență	România
Domeniu	Matematică
Instituție	Universitatea din Iași
Premii	Om de știință emerit

Alexandru Climescu (n. 11 mai 1910, Bacău – d. 7 iunie 1990, Iași) a fost un matematician român

Biografie

Alexandru Climescu a urmat Liceul de Aplicație la Iași între anii 1921-1928. A fost licențiat al Facultății de Științe (1933) al Facultății de Drept de la Universitatea „Al. I. Între 1933-1934 a urmat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar din cadrul Școlii Normale Superioare din Iași.

În 1939 este numit asistent la Catedra de Teoria Funcțiilor, unde titular era Vera Myller.

În 1940 își ia doctoratul în matematică la Universitatea din Iași, în fața unei comisii prezidată de acad. Alexandru Myller. A susținând teza de doctorat cu tema Funcții analitice care păstrează semiplanele determinate de axa reală. În 1948 să fie numit profesor la Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. Doctoratul l-a luat la Universitatea din Gottingen, Germania. În ultimii ani de activitate a fost șeful catedrei de Analiză Matematică la Politehnică și a predat cursul de Analiză Matematică la secția de Electronică și Telecomunicații din cadrul facultății de Electrotehnică. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.

Fratele bunicului său a fost matematicianul Constantin Climescu, rector la Universitatea din Iași.

Activitate științifică

S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale.

Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricilor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă pentru programarea liniară și caracterizarea funcțiilor trigonometrice cu ajutorul ecuațiilor funcționale.

A publicat un număr mare de memorii, articole și diverse lucrări didactice: 71 de lucrări, din care la 63 a fost autor unic. A participat la numeroase manifestări științifice în țară și străinătate (Belgia, Franța, Polonia, Rusia, Ungaria).

Distincții

În anul 1966 i s-a conferit titlul de doctor docent în științe și a fost distins cu titlul de Om de științe emerit.

Bibliografie

• Ionel Maftei (1996). Personalități ieșene. VI. Iași: Opinia

Legături externe

• ro Dicționar enciclopedic al matematicienilor Arhivat în 1 aprilie 2010, la Wayback Machine.