Aleksei Haruzin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aleksei Haruzin
Alexey Nik. Kharuzin.jpeg
Date personale
Nume la naștere Алексей Николаевич Харузин
Născut 29 februarie 1864
Reval, gubernia Estlanda, Imperiul Rus
Decedat 8 mai 1932
Moscova, Uniunea Sovietică
Copii Q4496125[*] Modificați la Wikidata
Religie Creștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupație antropolog[*] Modificați la Wikidata
Al 22-lea guvernator al guberniei Basarabia
În funcție
31 octombrie 1904 – octombrie 1908
Precedat de Serghei Urusov
Succedat de Ivan Kankrin
Viceministru al Afacerilor Interne al Imperiului Rus
În funcție
1911 – 1912

Premii Order of Saint Stanislaus, 1st class[*]
Ordinul Sf. Vladimir,a 4-a clasa[*]
Partid politic Russian Assembly[*]
Alma mater Moscow Imperial University[*]

Aleksei Nikolaevici Haruzin (în rusă Алексей Николаевич Харузин; n. 29 februarie 1864 – d. 8 mai 1932) a fost un om de stat, antropolog și etnograf rus, guvernator al Basarabiei între anii 19041908.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Haruzin sa născut în Reval (în prezent Tallinn, Estonia) într-o familie de comercianți ruși. Între 1873 și 1883, a studiat la gimnaziul din Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Moscova. Societatea imperială a Naturii și Științei l-a trimis în numeroase misiuni în Caucazul de Sud, Crimeea, Marea Egee și Asia Centrală. În 1889, a devenit un emisar rus al societății geografice în Bosnia și Herțegovina. Între 1889 și 1891, a fost un editor al jurnalului Departamentului imperial de Antropologie.

În 1891, Haruzin a fost numit asistent special al guvernatorului de Estlanda și mai târziu, secretar al comitetului țărănesc, organul gubernatorial pentru afacerile țărănești. În 1902, a fost numit șef al biroului guvernatorului de Vilno.

Între 1904 și 1908, a ocupat postul de guvernator al Basarabiei, iar mai târziu a fost director al Departamentului pentru Afaceri Religioase ale credințelor străine. În 1911, a devenit ministru-adjunct al Afacerilor Interne ale imperiului.

Spre deosebire de mulți ruși de rang înalt, Haruzin nu a ales să emigreze după Revoluția din Octombrie din 1917. El a lucrat la baza agricolă Șatilov pe care a creat-o lângă Tver. În 1924, sa întors la Moscova, unde a fost angajat ca profesor de grădinărit la Colegiul Politehnic Agricol.

În 1927, Haruzin a fost arestat de Administrația Politică de Stat, dar a fost eliberat curând fără vreo învinuire. În 1931, a fost arestat pentru a doua oară, împreună cu fiul său Vsevolod pentru presupusa „propagandă anti-sovietică”. La 3 aprilie 1932, Consiliul Special al NKVD la găsit vinovat și la condamnat la trei ani de exil. O lună mai târziu, Haruzin murit în închisoarea Butîrka⁠(en) din cauza insuficienței cardiace.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ru M. Karimova și B. Naumova. Aleksei Haruzin

Bibliografie[modificare | modificare sursă]