Aleksei Haruzin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aleksei Haruzin
Alexey Nik. Kharuzin.jpeg
Date personale
Nume la naștere Алексей Николаевич Харузин
Născut 29 februarie 1864
Reval, gubernia Estlanda, Imperiul Rus
Decedat 8 mai 1932
Moscova, Uniunea Sovietică
Copii Q4496125[*] Modificați la Wikidata
Religie Creștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupație antropolog[*] Modificați la Wikidata
Al 22-lea guvernator al guberniei Basarabia
În funcție
31 octombrie 1904 – octombrie 1908
Precedat de Serghei Urusov
Succedat de Ivan Kankrin
Viceministru al Afacerilor Interne al Imperiului Rus
În funcție
1911 – 1912

Premii Order of Saint Stanislaus, 1st class[*]
Order of St. Vladimir, 4th class[*]
Partid politic Russian Assembly[*]
Alma mater Universitatea din Moscova

Aleksei Nikolaevici Haruzin (în rusă Алексей Николаевич Харузин; n. 29 februarie 1864 – d. 8 mai 1932) a fost un om de stat, antropolog și etnograf rus, guvernator al Basarabiei între anii 19041908.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Haruzin sa născut în Reval (în prezent Tallinn, Estonia) într-o familie de comercianți ruși. Între 1873 și 1883, a studiat la gimnaziul din Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Moscova. Societatea imperială a Naturii și Științei l-a trimis în numeroase misiuni în Caucazul de Sud, Crimeea, Marea Egee și Asia Centrală. În 1889, a devenit un emisar rus al societății geografice în Bosnia și Herțegovina. Între 1889 și 1891, a fost un editor al jurnalului Departamentului imperial de Antropologie.

În 1891, Haruzin a fost numit asistent special al guvernatorului de Estlanda și mai târziu, secretar al comitetului țărănesc, organul gubernatorial pentru afacerile țărănești. În 1902, a fost numit șef al biroului guvernatorului de Vilno.

Între 1904 și 1908, a ocupat postul de guvernator al Basarabiei, iar mai târziu a fost director al Departamentului pentru Afaceri Religioase ale credințelor străine. În 1911, a devenit ministru-adjunct al Afacerilor Interne ale imperiului.

Spre deosebire de mulți ruși de rang înalt, Haruzin nu a ales să emigreze după Revoluția din Octombrie din 1917. El a lucrat la baza agricolă Șatilov pe care a creat-o lângă Tver. În 1924, sa întors la Moscova, unde a fost angajat ca profesor de grădinărit la Colegiul Politehnic Agricol.

În 1927, Haruzin a fost arestat de Administrația Politică de Stat, dar a fost eliberat curând fără vreo învinuire. În 1931, a fost arestat pentru a doua oară, împreună cu fiul său Vsevolod pentru presupusa „propagandă anti-sovietică”. La 3 aprilie 1932, Consiliul Special al NKVD la găsit vinovat și la condamnat la trei ani de exil. O lună mai târziu, Haruzin murit în închisoarea Butîrka⁠(en) din cauza insuficienței cardiace.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ru M. Karimova și B. Naumova. Aleksei Haruzin

Bibliografie[modificare | modificare sursă]