Nikolai Șcebeko
| Nikolai Șcebeko | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Николай Игнатьевич Шебеко |
| Născut | 15 decembrie 1834 Imperiul Rus |
| Decedat | 24 decembrie 1904 Imperiul Rus |
| Părinți | Ignaty Shebeko[*]  |
| Căsătorit cu | Mariya Goncharova[*] |
| Copii | Vadim Shebeko[*] Șebeko, Nikolai Nikolaevici[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Al 16-lea guvernator al guberniei Basarabia | |
| În funcție 3 iunie 1871 – 27 februarie 1879 | |
| Precedat de | Egor Gangardt |
| Succedat de | Evgheni Iankovski |
Modifică date / text  | |
Nikolai Ignatievici Șcebeko (Șebeko)[1] (în rusă Николай Игнатьевич Шебеко; n. 15 decembrie 1834 – d. 24 decembrie 1904) a fost un general de infanterie, senator și membru al Consiliul de Stat al Imperiului Rus, guvernator al Basarabiei între anii 1871 – 1879.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Șcebeko a studiat la Universitatea din St. Petersburg. Serviciul militar l-a început ca cadet, în noiembrie 1855 în a 4-a divizie a Regimentului cavaleresc de gardă(ru)[traduceți]; în 1856 a fost ridicat la rangul de cornet, în 1859 – locotenent.
Din 1861 – colonel și aghiotant al statului major al Corpului separat de jandarmerie(ru)[traduceți], din 1866, aghiotant al șefului poliției, P.A. Șuvalov.
În 1871, a fost promovat la gradul de general-maior și numit guvernator al Basarabiei.
În 1879, „în semn de recunoaștere a muncii sale speciale efectuate pentru gestionarea gubernia Basarabia, și activități utile pentru ajutorarea soldaților răniți și bolnavi în timpul ultimului război cu Turcia”, i-a fost acordat Ordinul Sfântul Vladimir de gradul 2.
În 1879–83 ani, a făcut parte din staff-ul Ministerului imperial de Interne, în 1883, a fost trimis în gubernia Voronej pentru a organiza măsuri de combatere a lăcustei.
La 6 aprilie 1887 a fost promovat la gradul de locotenent-general și numit ministru-adjunct al Afacerilor Interne, șef al poliției și comandantul unui corp special de jandarmi.
Pe 30 august 1890 a devenit senator, iar la 22 iulie 1895 – membru al Consiliului de Stat cu privire la Departamentul de Afaceri civile și religioase.
În 1900, a fost promovat la gradul de general de cavalerie.
Familie[modificare | modificare sursă]
Din 1860 a fost căsătorit cu Maria Ivanovna Goncharova (1839-1905), fiica unui general maior I. N. Goncharov. Copiii lor:
- Nicolai (1863-1953), diplomat, ambasador în Austria-Ungaria.
- Vadim (1864-1943), general-maior, primarul Moscovei.
- Elizabeta (1861-1932), căsătorită cu L.N. Baumgarten.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Альманах современных русских государственных деятелей. — СПб.: Тип. Исидора Гольдберга, 1897. — С. 158.
- Федорченко В. И. Императорский Дом. Выдающиеся сановники: Энциклопедия биографий: В 2 т. — Красноярск: БОНУС; М.: ОЛМА-ПРЕСС, 2003.
