Airbus A300

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un Airbus A300B4 aparţinând Olympic Airlines, decolând

Airbus A300 este un avion comercial de pasageri și cargo, bimotor, scurt și mediu curier de mare capacitate (cu două culoare). A fost primul avion construit de către concernul Airbus, și a fost produs în perioda 1972-2007, fiind de altfel și primul (și singurul) model Airbus scos din producție. În total au fost produse 557 bucăți, din care toate livrate. Avionul a fost un succes comercial, lansând Airbus ca unul din cei doi producători importanți de aeronave comerciale, evoluând de la un model de pasageri (în anii '70 și '80) la unul cargo (în anii '90 și 2000), odată cu evoluția liniilor aeriene (care astăzi folosesc pe rutele servite în trecut de A300, avioane mai mici, dar la frecvențe mult mai dese și care și-au deschis puncte operaționale și în aeroporturi mici, asigurând rute directe). Conceptul s-a bazat pe cerințele directorului de atunci al American Airlines, Frank Kolk, care voia o aeronavă de mare capacitate pentru rute interne.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Aeronava a adus câteva inovații - o aripă extrem de avansată, protecție împotriva micro-golurilor de aer și fenomenului de shear, autopiloți avansați, și utilizarea de materiale compozite. În plus, modelele ulterioare au adus alte inovații, precum utilizarea instrumentelor electronice de pilotaj, și necesitatea a doar doi piloți (a fost primul avion de mare capacitate de acest tip), asigurând economii importante. În plus, avionul a fost gândit să înlocuiască tri-motoarele DC-10 și Lockheed L-1011, asigurând economii încă și mai mari. Cu toate acestea, în primii ani comenzile au fost puține, existând momente în care avioane deja produse își așteptau cumpărătorii în curtea fabricii - liniile aeriene fiind destul de neîncrezătoare la o companie nouă precum Airbus, și considerând limitările date de existența a doar două motoare ca fiind prea mari (în anii '70, avioanele bimotoare erau limitate la maximum 60 de minute zbor deasupra apei - limita a fost extinsă până la 207 minute și apoi (în 2007) abandonată complet). Cu toate acestea, o comandă din partea Eastern Air Lines în 1977, influențată de economia avionului, a dus la o explozie a popularității aeronavei, în numai 4 ani vânzându-se 300 de bucăți, mai ales companiilor din Asia, unde, datorită populației mari, există cerință foarte mare de transport pe distanțe scurte. Avionul a fost atât de popular, încât competitorul principal a lansat imediat un model similar (Boeing 767), capabil însă și de zboruri lung-curier. Astăzi avionul este folosit în continuare pentru pasageri, dar ultimele modele au fost vândute operatorilor cargo (în special de pachete - masa mică și volumul mare al acestora se pretează foarte bine acestui avion), precum FedEx și UPS.

Deși linia de producție a acestui model s-a închis, Airbus va continua producția de piese de schimb până cel mai devreme în 2025 (sau mai târziu, în funcție de cerere) și a încorporat multe din elementele acestui model în avioane mai recente (precum Airbus A330 și Airbus A340).

Modele[modificare | modificare sursă]

Au existat 10 modele ale avionului :

  • A300B1 - doar două avioane, un prototip și un model de teste, apoi vândut. Propulsat de motoare GE CF6-50A, cu o capacitate de 259 de pasageri și o masă maximă autorizată de 132 tone.
  • A300B2 - primul model de producție, propulsat de motoare GE CF6 sau Pratt and Whitney JT92, cu o masă maximă între 137 și 142 t.
  • A300B4 - modelul principal produs, cu capacitate sporită de combustibil și o masă maximă între 157 și 165 t.
  • A300B4-203FF, -220FF - primul avion de capacitate mare cu doar doi piloți.
  • A300B10 (Airbus A310 - vezi articolul principal despre acest model) - scurtat pentru autonomie mai mare, cu aripi și coadă remodelate și capacitate crescută de combustibil.
  • A300C4 - model convertibil (cargo și pasageri)
  • A300-600 - model de mărimea A300B2, dar folosind îmbunătățirile aduse de A310, cu motoare mai puternice (PW4000 sau CF6-80)
  • A300-600ST (Super Transporter sau Beluga) - model pentru uz intern Airbus pentru transportul de fuselaje între cele două fabrici (din Germania și Franța), cu fuselajul înălțat pentru a putea încăpea un alt fuselaj înăuntru. Au înlocuit vechile Aerospacelines Guppy, în serviciu încă din 1972 (și care au fost folosite și la construcția A300).
  • A300-600R - model cu autonomie mai mare, prin introducerea unui rezervor suplimentar în coadă.
  • A300-600C - model convertibil (cargo și pasageri)

Specificații tehnice[modificare | modificare sursă]

A300B4 A300-600R A300-600F
Capacitate (pasageri, 2-clase) 266 n/a
Lungime 54.08 m sau 177' 3"
Lungimea aripilor 44.85 m sau 147' 2"
Înălțime 16.62 m or 54' 6"
Lățimea cabinei 5.28 m
Diametru fuselaj 5.64 m
Masă (avion gol) 90,060 kg sau 98,132 lb 81,900 kg sau 180,700 lb
Masă maximă autorizată 165,000 kg sau 364,980 lb. 170,500 kg sau 375,100 lb
Viteză de croazieră Mach 0.78
Viteză maximă Mach 0.86
Autonomie (capacitate maximă)   6,670 km sau 5,300 nm 2,950 nm
Capacitate combustibil   68,150 l
Motoare 2X CF6-50C2 sau JT9D-59A 2X CF6-80C2 sau PW4156
Piloți 3 2

Incidente[modificare | modificare sursă]

Avionul a fost implicat într-un număr de incidente - unele celebre. Printre acestea se numără deturnarea avionului Air France 139 pe aeroportul din Entebbe în 1976, cursa Iran Air 655, doborâtă de marina americană în 1988, cursa 587 a American Airlines, prăbușită deasupra New Yorkului în 2001, la două luni după atentatele de la 11 septembrie din cauza unei probleme tehnice și a unei erori de pilotaj, și cursa DHL Bagdad - Bahrain din 22 noiembrie 2003, lovită de insurgenți cu o rachetă la decolarea de pe Aeroportul Bagdad, și care a aterizat cu succes, deși a pierdut complet controlul asupra sistemelor hidraulice, fiind singurul avion comercial care a realizat o astfel de performanță cu succes.

Legături externe[modificare | modificare sursă]