Ahrar al-Sham

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ahrar al-Sham
Participant în Războiul Civil Sirian
și Intervenția SUA în Siria
Logo of Ahrar al-Sham.svg
Variantă a stemei Frontului Islamic folosită de Ahrar al-Sham
Activdecembrie 2011–prezent
RăzboiRăzboiul Civil Sirian
și Intervenția SUA în Siria
IdeologieSunism
Naționalism sirian (oficial din 21 iunie 2017, folosit cu multe luni înainte în mod informal)[5]
Lideri
Cartiere generaleBabsaqa, Guvernoratul Idlib, Siria[15]
Arii de
operațiuni
Siria
Efective10–20.000 (iulie 2013)[9]

16.000[16] (decembrie 2016)

18.000–20.000(martie - iunie 2017)[17][18][19]
Parte a
Aliați
Oponenți
Bătălii/războaieRăzboiul Civil Sirian


Harakat Ahrar al-Sham al-Islamiyya (în arabă: حركة أحرار الشام الإسلامية, translit. ḥarakat aḥrāru š-šām al-islāmiyah, lit. 'Mișcarea Islamică a Oamenilor Liberi din Levant'‎), cunoscută în general ca Ahrar al-Sham, este o coaliție a mai multor unități islamiste și salafiste reunite într-o singură brigadă, ulterior într-o divizie, cu scopul de a lupta împotriva guvernului sirian condus de Bashar al-Assad, în timpul Războiului Civil Sirian.[35]

Ahrar al-Sham a fost condusă de Hassan Aboud[9] până la moartea sa, în 2014.[8] În iulie 2013, Ahrar al-Sham dispunea de un efectiv cuprins între 10.000 și 20.000 de luptători,[9] ceea ce o poziționa la acea vreme drept a doua cea mai puternică unitate care lupta împotriva regimului al-Assad, după Armata Siriană Liberă.[36] Ahrar al-Sham era principala organizație care opera sub umbrela Frontului Islamic Sirian[9] și era o componentă majoră a Frontului Islamic.[22] Cu un efectiv estimat la circa 20.000 de luptători în 2015,[3] Ahrar al-Sham a devenit cel mai numeros grup rebel din Siria după ce Armata Siriană Liberă a pierdut din influență. Ahrar al-Sham și Jaysh al-Islam sunt principalele grupări siriene de opoziție sprijinite de Turcia și Arabia Saudită.[37] Pe 18 februarie 2018, Ahrar al-Sham s-a unit cu Mișcarea Nour al-Din al-Zenki pentru a forma Frontul de Eliberare a Siriei.[38] Facțiunile Ahrar al-Sham care operează în afara regiunii metropolitane Idlib par să nu fie incluse în această uniune, ele acționând încă sub drapelul și denumirea de Ahrar al-Sham.

Grupul urmărește să creeze un stat islamic guvernat de legea Șaria, iar în trecut a cooperat cu Frontul al-Nusra, un afiliat al al-Qaeda.[3][39] Deși amândouă sunt puternice grupări islamiste rebele, Ahrar al-Sham nu trebuie confundat cu Tahrir al-Sham (urmașul Frontului al-Nusra), principalul său rival și fost aliat.

Ideologie[modificare | modificare sursă]

Ahrar al-Sham s-a autodefinit în următorul fel:

„Mișcarea Islamică a Oamenilor Liberi din Levant este o mișcare islamistă, reformistă, inovatoare și inclusivă. Este integrată în Frontul Islamic și este o formațiune militară, politică și socială comprehensivă și islamică. Urmărește completa înlăturare din Siria a regimului Assad și construirea unui stat islamic al cărui unic suveran, referință, conducător, direcție și element unificator individual, societal și național este Șaria Atotputernicului Allah.[40]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Syria's Ahrar al-Sham Leadership Wiped Out in Bombing”. Carnegie Endowment of International Peace. . Accesat în . 
  2. ^ „TIME Exclusive: Meet the Islamist Militants Fighting Alongside Syria's Rebels”. Time. . Accesat în . 
  3. ^ a b c „Ahrar al-Sham”. Mapping Militant Organizations. Stanford University. Accesat în . 
  4. ^ GHANMI, Elyès; PUNZET, Agnieszka (). „The involvement of Salafism/Wahhabism in the support and supply of arms to rebel groups around the world” (PDF). Parlamentul European. At the beginning of 2012 two prominent Salafi armed groups emerged: Jabhat al-Nusra (the Support Front) and Kata’ib Ahrar al-Sham (the Freemen of Syria Battalions) both of which embraced the language of jihad and called for an Islamic state based on Salafi principles (International Crisis Group, 2012). 
  5. ^ „أحرار الشام تحلل تبني علم الثورة كرمز وتوقعات بتبديل رايتها إليهo”. Al Etihad Press. . 
  6. ^ Lund, Aron (). „Holy Warriors”. Foreign Policy. Accesat în . 
  7. ^ „The crowning of the Syrian Islamic Front”. Foreign Policy. . Accesat în . 
  8. ^ a b „Suicide bombing kills head of Syrian rebel group”. The Daily Star. . Accesat în . 
  9. ^ a b c d e „Competition among Islamists”. The Economist. . Accesat în . 
  10. ^ „Syria rebels name slain leader's replacement”. Al Jazeera. . Accesat în . 
  11. ^ Lund, Aron (). „Abu Yahia al-Hamawi, Ahrar al-Sham's New Leader”. Syria Comment. Accesat în . 
  12. ^ a b c „Commander-in-Chief of Ahrar Al-Sham appoints his deputies and a new leader for the northern sector”. Zaman al-Wasl. . 
  13. ^ Hashem Osseiran (). „Why One of Syria's Biggest Rebel Groups Reordered Its Leadership”. Syria Deeply. 
  14. ^ „Leader in Ahrar Sham: assassinations of leaders of the movement to the proximity of the street”. All4Syria. . 
  15. ^ „Report: Airstrikes target another Islamist group in Syria”. CNN. . Accesat în . 
  16. ^ „List of armed formations, which joined the ceasefire in the Syrian Arab Republic on 30 December 2016”. Ministry of Defence of the Russian Federation. Accesat în . 
  17. ^ SAMI MOUBAYED (). „Is Syria's Idlib being groomed as Islamist killing ground?”. Asia Times.  "Last January, Idlib sank into a “rebel civil war” as fighting broke out between Jabhat al-Nusra and the Turkish-backed Ahrar al-Sham, a militia in the Syrian north that boasts of a powerbase of at least 20,000 fighters."
  18. ^ Charles Lister (). „Al Qaeda Is Starting to Swallow the Syrian Opposition”. Foreign Policy.  "HTS and Ahrar al-Sham are the most militarily powerful, with the former likely commanding 12,000 to 14,000 fighters and the latter closer to 18,000 to 20,000."
  19. ^ Aaron Y Zelin (iunie 2017). „How Al Qaeda survived drones, uprisings and the Islamic State” (PDF). Washington Institute for Near East Policy. "Overnight [after its January 2017 expansion], Ahrar al-Sham had gained approximately 8,000 additional fighters to supplement its already large membership of 12,000."
  20. ^ „Syria Comment » Archives The Dawn of Freedom Brigades: Analysis and Interview - Syria Comment”. Syria Comment. Accesat în . 
  21. ^ Aron Lund (). „Islamist Mergers in Syria: Ahrar al-Sham Swallows Suqour al-Sham”. Carnegie Endowment for International Peace. Accesat în . 
  22. ^ a b „Leading Syrian rebel groups form new Islamic Front”. BBC. . Accesat în . 
  23. ^ a b „Rebels launch full-on assault of Idlib city”. Syria Direct. Accesat în . 
  24. ^ „Unified Military Command for Ghotta” (PNG). Malcolmxtreme.files.wordpress.com. Accesat în . 
  25. ^ „The wars of the Eastern Ghouta grind on”. The Daily Star Newspaper. 
  26. ^ „The Army of Islam Is Winning in Syria”. Foreign Policy. 
  27. ^ Aron Lund (). „New Islamist Bloc Declares Opposition to National Coalition and US Strategy”. Syria Comment. Accesat în . 
  28. ^ „Freedom, Human Rights, Rule of Law: The Goals and Guiding Principles of the Islamic Front and Its Allies”. Democratic Revolution, Syrian Style. . Accesat în . 
  29. ^ „NGO: Syria jihadists kill rebels in bombing”. Al Arabiya. . Accesat în . 
  30. ^ „Al Qaeda's chief representative in Syria killed in suicide attack”. Long War Journal. . Accesat în . 
  31. ^ a b syriaanalyst, Author (). „Update: Rebel Infighting in East Ghouta”. 
  32. ^ a b „Syrian rebels call for regional alliance against Russia and Iran”. Reuters. 
  33. ^ „Former Guantanamo detainee killed while leading jihadist group in Syria”. Long War Journal. . Accesat în . 
  34. ^ Jocelyn, Thomas (). „Al Nusrah Front, allies launch new offensives against Syrian regime”. Long War Journal. 
  35. ^ O'Bagy, Elizabeth (). Middle East Security Report: Jihad in Syria (PDF). 6. Washington, DC. p. 27. 
  36. ^ Lund, Aron (). „Freedom fighters? Cannibals? The truth about Syria's rebels”. London: The Independent. Accesat în . 
  37. ^ „REPORT The Road to a Syria Peace Deal Runs Through Russia”. Foreign Policy. Accesat în . 
  38. ^ „Hardline Syria rebels announce merger”. Agence France-Presse. . 
  39. ^ „THE SYRIAN OPPOSITION'S POLITICAL DEMANDS”. Institutul pentru Studii de Război. 
  40. ^ Chabkoun, Malak (). „Syrian Revolution's Path after Attacks on Ahrar al-Sham”. Al Jazeera Center for Studies. Al Jazeera Media Network. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Site web oficial