Abdul-Hamid I
| Abdul-Hamid I | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4]  Constantinopol, Turcia |
| Decedat | (64 de ani)[4][2][3][5] Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Înmormântat | I. Abdülhamit Türbesi[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (insuficiență cardiacă) |
| Părinți | Ahmed III Rabia Şermi Kadin[*] |
| Frați și surori | Hatice Sultan[*] Mustafa III |
| Copii | Mustafa IV Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman Esma Sultan[*] Hibetullah Sultan[*] Ayşe Athermelik Dürrüşehvar Hanım[*] |
| Religie | islam[6] |
| Ocupație | conducător[*] calif |
| Limbi vorbite | limba turcă[7][6][1] limba arabă[1][6] limba persană[1][6] limba turcă otomană[1][6] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*][1] |
| Sultan al Imperiului Otoman | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Mustafa III |
| Succesor | Selim III |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Abdul-Hamid I (n. , Constantinopol, Turcia – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un sultan turc în perioada 1774 - 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 - 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).
Tinerețe
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Constantinopol, a fost fiul mai mic al sultanului Ahmed al III-lea (anii de domnie: 1703-1730) și a Șermi Kadın. A fost izolat de treburile conducerii țării. Aceasta a durat până în 1767. În această perioadă a primit educația timpurie de la mama sa Rabia Șermi, împreună cu care a studiat istoria și caligrafia.[8]
După moartea fratelui său Mustafa al III-lea, Abdul Hamid la 21 ianuarie 1774, devine sultan al Imperiului Otoman.
Domnie
[modificare | modificare sursă]Abdul Hamid a fost indiferent afacerile de stat și maleabil în privința proiectelor consilierilor săi. Prin natura sa a fost foarte religios și pacifist. În timpul domniei resursele financiare ale statului nu ajungeau pentru achitarea salariilor ienicerilor.
În ciuda naturii sale pacificatoare, Imperiul Otoman a fost forțat să reînnoiască imediat războiul cu Rusia. Aceasta a condus la o înfrângere completă a Turciei la Kozludzha și la semnarea tratatului umilitor de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774), potrivit căruia Rusia a obținut ieșire la Marea Neagră și influență asupra popoarelor creștine ale Imperiului Otoman din Balcani și Crimeea.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e https://ttk.gov.tr/osmanli-padisahlari/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Abdülhamit I, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b IeSBE / Abdul-Gamid I[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Abdul Hamid I., Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ IeL / Abdul-Gamid[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d e https://islamansiklopedisi.org.tr/abdulhamid-i Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ IdRef, accesat în
- ^ http://www.islamicmanuscripts.info/reference/books/Derman-2002-Sabanci/Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf Arhivat în , la Wayback Machine. Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.
