Abdul-Hamid I
Acest articol se referă la un sultan turc. Pentru alte persoane cu nume similar, vedeți: Abdul Hamid.
| Abdul-Hamid I | |
 Abdul-Hamid I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit  |
| Decedat | [1][2][3] Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Înmormântat | Istanbul |
| Cauza decesului | insuficiență cardiacă |
| Părinți | Ahmed al III-lea Rabia Sultan[*] |
| Frați și surori | Hatice Sultan[*] Mustafa al III-lea |
| Căsătorit cu | Ayşe Sine[*] Nakşidil Sultan[*] |
| Copii | Mustafa al IV-lea Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman Esma Sultan[*] Hibetullah Sultan[*] |
| Cetățenie |  Turcia.svg){kind=small} Imperiul Otoman |
| Religie | islam |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*] |
| Sultan al Imperiului Otoman[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Mustafa al III-lea |
| Succesor | Selim al III-lea |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Abdul-Hamid I (1725 - 1789) a fost un sultan turc în perioada 1774 - 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 - 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).
Tinerețe[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Constantinopol, a fost fiul mai mic al sultanului Ahmed al III-lea (anii de domnie: 1703-1730) și a Șermi Kadın. A fost izolat de treburile conducerii țării. Aceasta a durat până în 1767. În această perioadă a primit educația timpurie de la mama sa Rabia Șermi, împreună cu care a studiat istoria și caligrafia.[4]
După moartea fratelui său Mustafa al III-lea, Abdul Hamid la 21 ianuarie 1774, devine sultan al Imperiului Otoman.
Domnie[modificare | modificare sursă]
Abdul Hamid a fost indiferent afacerile de stat și maleabil în privința proiectelor consilierilor săi. Prin natura sa a fost foarte religios și pacifist. În timpul domniei resursele financiare ale statului nu ajungeau pentru achitarea salariilor ienicerilor.
În ciuda naturii sale pacificatoare, Imperiul Otoman a fost forțat să reînnoiască imediat războiul cu Rusia. Aceasta a condus la o înfrângere completă a Turciei la Kozludzha și la semnarea tratatului umilitor de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774), potrivit căruia Rusia a obținut ieșire la Marea Neagră și influență asupra popoarelor creștine ale Imperiului Otoman din Balcani și Crimeea.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Q27668332[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q20645298[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Abdülhamit I, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ http://www.islamicmanuscripts.info/reference/books/Derman-2002-Sabanci/Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.
