Abdul-Hamid I
Acest articol se referă la un sultan turc. Pentru alte persoane cu nume similar, vedeți: Abdul Hamid.
Abdul-Hamid I | |
![]() Abdul-Hamid I | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit ![]() |
Decedat | [1][2] ![]() Constantinopol, Imperiul Otoman ![]() |
Înmormântat | Istanbul ![]() |
Părinți | Ahmed al III-lea Rabia Sultan[*] ![]() |
Frați și surori | Hatice Sultan[*] Mustafa al III-lea ![]() |
Căsătorit cu | Ayşe Sine[*] Nakşidil Sultan[*] ![]() |
Copii | Mustafa al IV-lea Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman Esma Sultan[*] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Religie | Islam ![]() |
Ocupație | conducător[*] ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*] |
Sultan al Imperiului Otoman[*] ![]() | |
Domnie | – |
Predecesor | Mustafa al III-lea |
Succesor | Selim al III-lea |
Semnătură | |
Modifică date / text ![]() |
Abdul-Hamid I (1725 - 1789) a fost un sultan turc în perioada 1774 - 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 - 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).
Tinerețe[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Constantinopol, a fost fiul mai mic al sultanului Ahmed al III-lea (anii de domnie: 1703-1730) și a Șermi Kadın. A fost izolat de treburile conducerii țării. Aceasta a durat până în 1767. În această perioadă a primit educația timpurie de la mama sa Rabia Șermi, împreună cu care a studiat istoria și caligrafia.[3]
După moartea fratelui său Mustafa al III-lea, Abdul Hamid la 21 ianuarie 1774, devine sultan al Imperiului Otoman.
Domnie[modificare | modificare sursă]
Abdul Hamid a fost indiferent afacerile de stat și maliabil în privința proiectelor consilierilor săi. Prin natura s-a a fost foarte religios și pacifist. în timpul domniei resursele financiare ale statului nu ajungeau elimnetar pentru achitarea salariilor ienicerilor.
În ciuda naturii sale pacificatoare, Imperiul Otoman a fost forțat să reînnoiască imediat războiul cu Rusia. Aceasta a condus la o înfrângere completă a Turciei la Kozludzha și la semnarea tratatului umilitor de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774), potrivit căruia Rusia a obținut ieșire la Marea Neagră și influență asupra popoarelor creștine ale Imperiului Otoman din Balcani și Crimeea.
Note[modificare | modificare sursă]
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.