AS Venus București

A.S.C. Venus București

Informații generale

Nume complet

AFC Venus 1914 București

Poreclă

Negrii, Negrii din Splai, Dracii negri

Nume precedent(e)

AFC Venus București
ASC Venus București

Data fondării

1914
afiliere federație: 5 iulie 1915
refondare: 2014

Culori

negru-alb

Stadion

Biruinta , București
(200 de locuri)

Campionat

Liga a IV-a

Președinte

Robert Țicleanu

Antrenor

Tiberiu Mălăelea

Palmares

Național

Campionatul României (8)

Echipament

Acasă

Deplasare

Asociația Fotbal Club Venus 1914 București, cunoscut în mod obișnuit sub numele de Venus București, sau pe scurt sub numele de Venus, este un club de fotbal amator din București, fondat în 1914 și reînființat în 2014. Clubul evoluează în prezent în Liga a IV-a București.

Înainte de a fi dizolvată de autoritățile comuniste, Venus a fost cel mai de succes club de fotbal din România, câștigând opt campionate naționale. După război, în urma restricțiilor impuse de regimul comunist, clubul a încercat să supraviețuiască, dar a dispărut în 1948. A fost refondat, printre alții, de unii urmași ai foștilor jucători în 2014.

Jucătorii lui Venus sunt porecliți Negrii datorită tricourilor lor negre. Culorile clubului sunt alb-negru, iar logotipul clubului este o stea albă cu opt colțuri.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Perioada de început[modificare | modificare sursă]

Asociația Fotbal Club Venus București a fost fondată în anul 1914 de către un grup de tineri și elevi ai Școlii de Arte și Meserii în frunte cu Mitty Niculescu (căpitan al echipei). Ulterior, în perioada anilor 1930–1940, clubul l-a avut în conducere pe Gabriel Marinescu (general, prefectul poliției) și Alexandru Elădescu (avocat bucureștean). Alături de aceștia, participau la viața clubului și alți avocați, juriști, militari.

Primul titlu[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1919-20 a fost al optulea sezon al campionatului României. În realitate, nu a fost un campionat propriu-zis, ci meciuri pentru Cupa Harwester, în perioada 5 octombrie-noiembrie/decembrie 1919, și Cupa Jean Luca P. Niculescu, între 21 martie și 13 iunie 1920. Ambele trofee au fost câștigate de Venus București, care a fost considerat Campion al României pentru sezonul 1919-20. La Cupa Harwester au participat doar patru echipe.

Controversa[modificare | modificare sursă]

Cupa J.L.P.Niculescu/Cupa M.A.Zorileanu 1920–21 a fost cel de-al nouălea sezon al Diviziei A. A început în octombrie 1920 și s-a terminat pe 12 iunie 1921. Mulți ani s-a înregistrat că Venus București a fost campioana din acest sezon, din cauza unor rapoarte găsite în presă în acea vreme și a apărut cu 8 campionate. Cu toate acestea, jurnalistul Romeo Ionescu a descoperit că, de fapt, echipa câștigătoare ar fi fost Unirea Tricolor București, după o victorie în finala campionatului împotriva lui Venus (3-2).^[1] Alte date contrazic această teorie, iar titlul din acest sezon rămâne în palmaresul lui Venus.

Finala[modificare | modificare sursă]

Echipa 1	Scor	Echipa 2
Tricolor București	3 – 2	Venus București

Marcatori

Tricolor București: Charles Kohler (3 goluri)
Venus București: Onoriu Nicolau (2 goluri)

Perioada de glorie[modificare | modificare sursă]

Antrenorul Franz Platko, campion cu Venus în sezonul 1936–1937

Clubul a mai câștigat 6 titluri naționale care au venit (dupa hegemonia Chinezului din anii '20) în 1929, 1932, 1934, 1937, 1939 și în final în 1940. Marii rivali în anii '30 au fost cei de la Ripensia Timișoara, care au luat restul de titluri din acea perioadă. În Cupa României, a dezvoltat un adevărat complex față de rivalii locali Rapid București, nereușind să câștige finala din 1940 și pierzând la aceiași adversari în semifinalele din 1937, 1938, 1939, 1941 și 1942.

Clubul a mai participat la trei ediții ale Cupei Mitropa:

Cupa Mitropa 1937 – 16-mi: Venus București 4–6 Ujpest și Ujpest 4–1 Venus București

Cupa Mitropa 1939 – Sferturi: Venus București 1–0 Bologna și Bologna 5–0 Venus București

Cupa Mitropa 1940 – Sferturi de finală: BSK Beograd 3–0 Venus București și Venus București 0–1 BSK Beograd

Venusul postbelic[modificare | modificare sursă]

În anul 1948, în urma legii ce obliga toate cluburile sportive să se afilieze la un sindicat, Venus a fuzionat cu Uzinele Comunale București, devenind Venus UCB. În toamna anului 1948 Venus evolua în eșalonul al 3-lea și, odată cu desființarea arbitrară a acestuia, Venus a dispărut. În anul 1953, zona în care se afla Arena Venus (actualul parc Știrbei, cuprins între podul cu același nume și Casa de Cultură a Studenților) devine zonă militară și toate clădirile, inclusiv stadionul, au fost demolate.

Reînființarea[modificare | modificare sursă]

În anul 2014, doi iubitori ai fotbalului împreună cu rude ale foștilor fotbaliști ai clubului din perioada interbelică, între care președintele de onoare al clubului, Alexandru Cristian Vâlcov (fiul marelui fotbalist venusist Colea Vâlcov), au refondat clubul. Vechiul stadion nu mai există, dar echipa joacă meciurile acasă pe stadionul Biruința din cartierul Bucureștii Noi.^[2] După primul sezon(2014-2015) de la reînființare, Venus s-a clasat pe locul 7 cu 28 de puncte. Începând cu sezonul 2015-2016 AMFB a înfiintat liga a cincea, primele sapte echipe din cele două serii rămân în liga a patra iar celelalte au format liga a cincea. Venus s-a clasat tot pe locul 7 cu 34 de puncte, într-o ligă a patra mult mai puternică. În sezonul 2016-2017 Venus termină pe locul 12 cu 27 de puncte. După un sezon slab 2017-2018, Venus termină pe locul 15 cu 9 puncte și retrogradează în liga a cincea.

Revine in Liga a patra in anul 2022 dupa un parcurs foarte bun in sezonul 2021-2022 fiind castigătoarea campionatului Ligii a cincea.

Stadion[modificare | modificare sursă]

La 5 ani după construcția Stadionului Romcomit, în București apare o nouă arenă, Stadionul Venus. Arena a fost construită din banii avocatului Alexandru Elădescu, acesta vânzând o pădure pentru a face rost de banii necesari construcției^[3]. Pe terenul respectiv era Grădina Procopoaiei, un loc de plimbare foarte la modă la începutul secolului XX. Inițial pe acest loc se dorea construirea unei gări centrale, dar acest proiect a fost abandonat. Stadionul era amplasat între Splaiul Dâmboviței și Podul Eroilor, care se numea chiar Podul Venus.

Arena Venus avea o capacitate de 15.000 locuri și dispunea de o instalație de nocturnă , pe stâlpi (spre deosebire de arena Romcomit), iar gazonul era din iarbă naturală. Fundațiile pe care stăteau stâlpii nocturnei sunt acolo și în prezent. Pe lângă terenul de fotbal mai existau terenuri anexe, sală de recuperare cât și un cabinet medical.

În meciul inaugural Venus București a jucat contra echipei Juventus București, meci încheiat cu scorul de 2-3 în favoarea oaspeților. Nocturna stadionului s-a inaugurat la 18 august 1934 cu ocazia meciului dintre Juventus Bucuresti si Admira Viena (scor 2-3) . Venus București a fost o echipă foarte iubită în epocă de către elitele momentului. Este celebru șeful galeriei venusiste de atunci, Nicolae Theodoru cunoscut ca George Chibrit.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Competiții naționale[modificare | modificare sursă]

Divizia A

Campioană (8): 1920, 1921, 1929, 1932, 1934, 1937, 1939, 1940.

Liga a V-a București

Campioni (1): 2021–22.

Cupa României

Finalistă(1): 1940.

Competiții internaționale[modificare | modificare sursă]

Cupa Mitropa

Sferturi de Finală(2): 1939, 1940

Bilanț în primul eșalon[modificare | modificare sursă]

Divizia A	J	V	E	Î	GM	GP	Pct
Total	180	108	35	37	499	248	251
Acasă	90	65	13	12	296	110	143
Deplasare	90	43	22	25	203	138	108

Jucători emblematici[modificare | modificare sursă]

Portari	Fundași	Mijlocași	Atacanți	Antrenori
Mircea David Dumitru Budan Jean Ion Lăpușneanu Theodor Postescu Nicolae Iorăchescu	Lazăr Sfera Gheorghe Albu Vladimir Arsici Crum Ionescu Alexandru Negrescu Gheorghe Drăghicescu Dutescu Motoriu Costel Renaldo Actis Stere Sterian Dumitru Cîrciog Vladimir Cearughin Bondoc Ionescu-Crum Mircea Popescu	Alfred Eisenbeisser Constantin Stanciu Augustin Juhasz Vasile Gain Tudor Vladimirescu Gheorghe Brandabura Rudolf Demetrovici Onoriu Nicolau Nicolae Gorgorin Ioan Lupaș Vasile Nicolau-Unchiul Milos Struska Andrei Bărbulescu Gheorghe Tănăsescu	Nicolae-Colea Vâlcov Petre-Petea Vâlcov Volodea Vâlcov Constantin Stanciu Silviu Ploeșteanu Kostas Houmis Traian Iordache Cornel Orza Lucian Gruin Nicolae Ene Emil Herescu	Iosif Janoszy Franz Platko