Școala de la Păltiniș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„Vila 23“, cabană turistică din Păltiniş, unde Noica şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.

Școala de la Păltiniș a fost o academie în sens platonic, inițiată în anii 1970 de filozoful Constantin Noica. Situată în stațiunea de munte Păltiniș din apropierea Sibiului, școala cuprindea seminare private în care erau structurate o paideie și o propedeutică sistematică în istoria filozofiei, cu analiza și interpretarea textelor fundamentale, precum și numeroase discuții libere asupra filozofiei contemporane.

A fost descrisă în anii 1980 în volumul Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu, care l-a șocat pe Noica prin redarea fidelă, ca înregistrate pe bandă, a vorbelor lui, volum comentat în scrisori către Liiceanu publicate de acesta în Epistolar. Prezența lui Noica prin articolele sale din reviste și mai ales prin cărțile sale determină în rândul publicului cultivat din epocă o amplificare a interesului pentru filozofie. Printre discipolii sau participanții constanți la seminariile lui Noica se numără: Alexandru Dragomir, Octavian Nistor, Mihai Șora, Marin Tarangul, Ion Papuc, Andrei Pleșu, Dan Iacob, Andrei Justin Hossu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Surdu, Constantin Barbu, Monica Pillat, Paul Anghel, Sorin Vieru, Andrei Cornea, Marta Guțu, Francisca Băltăceanu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, Victor Stoichiță, Thomas Kleininger, Aurel Brumaru, Șerban Nicolau.

La Noica, la Păltiniș, era un permanent pelerinaj, temperat într-o oarecare măsură de inși cu sarcina de a dezorienta pe cei doritori a discuta cu Noica, spunându-le că filozoful nu se află în stațiune.[necesită citare]

Legături externe[modificare | modificare sursă]