Sari la conținut

Înmulțire (matematică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Înmulțirea Matematică

În matematică înmulțirea este o operație aritmetică și algebrică fundamentală ce poate fi definită ca o adunare succesivă. De exemplu: 3 × 4 = 3 + 3 + 3 + 3 = 12. Operația constă în mărirea unui număr (deînmulțitul) de atâtea ori cât cere alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs.[1]

Înmulțirea poate fi reprezentată prin mai multe semne grafice pentru operatorul său care acționează asupra operanzilor:

„×”:   3 × 4 = 12
·”:   3 · 4 = 12
”:   3 4 = 12

În cazul numerelor întregi rezultatul său este numărul cardinal al unei reuniuni ale unor mulțimi disjuncte de obiecte diferite având același număr de elemente. Unul dintre termenii produsului n × a este numărul n de mulțimi disjuncte reunite, iar celălalt numărul cardinal al fiecărei mulțimi Ai din reuniune.

sau .

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]
  • Înmulțirea este o operație comutativă:   a × b = b × a
  • Înmulțirea este o operație asociativă:   (a × b) × c = a × (b × c).
  • Înmulțirea este o operație distributivă față de adunare/scădere:   x × (z + y) = x × z + x × y,   x × (z - y) = x × z - x × y.
  • Înmulțirea este o operație pentru care 1 este element neutru:   1 × x = x.
  • Înmulțirea este o operație pentru care, dacă un factor este 0, atunci rezultatul va fi egal cu 0, 0 este element absorbant:   x × 0 = 0.

Proprietatea de distributivitate față de adunare permite gruparea termenilor pentru ușurarea calculului și reducerea înmulțirii unor numere zecimale la cea a numerelor întregi pozitive și negative.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]