Împărțire (matematică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Împărțirea este o operație aritmetică prin care se determină de câte ori un număr poate fi cuprins în altul.

A : B = C, unde
  • A este denumit deîmpărțit
  • B este denumit împărțitor sau divizor
  • C este denumit cât

Operația mai poate fi notată ca raport prin expresiile următoare :

Pentru operațiile de împărțire nu sunt valabile proprietățile de comutativitate și asociativitate. Elementul neutru este același ca pentru înmulțire.

Unele numere întregi nu fi împărțite exact cu alte numere, există un rest întreg nenul.

Pentru numerele raționale împărțirea poate fi exprimată ca înmulțirea cu inversul numărului la care se împarte.