Tabla înmulțirii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tabla înmulțirii de la 1 până la 10 trasată la scară (sub diagonala principală); în partea de deasupra diagonalei principale este descompunerea produselor în factori primi

În matematică, tabla înmulțirii este un tabel matematic folosit pentru a defini operația binară de înmulțire într-un sistem de numerație algebric.

Tabla de înmulțire zecimală a fost predată tradițional în întreaga lume ca o parte esențială a aritmeticii elementare, deoarece pune bazele operațiilor aritmetice cu numere din baza zece. Mulți educatori consideră că este necesar să memoreze tabelul până la 9 × 9.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Perioada premodernă[modificare | modificare sursă]

Lamelele de bambus din Tsinghua⁠(d) cu tabla înmulțirii zecimale din perioada Statelor Combatante (chineze), 305 î.Hr.

Cele mai vechi tabele de înmulțire cunoscute au fost folosite de babilonieni cu aproximativ 4000 de ani în urmă.[2] Însă ei foloseau baza 60.[2] Cele mai vechi tabele cunoscute în baza 10 sunt cele de pe lamelele de bambus din Tsinghua⁠(d), China, datând de la aproximativ 305 î.Hr., din perioada Statelor Combatante.[2]

"Tabla lui Pitagora" pe tijele lui Napier[3]

Tabla înmulțirii este uneori atribuită matematicianului grec antic Pitagora (570–495 î.Hr.).[4] Matematicianul greco-roman Nicomah (60–120 d.Hr.), un adept al neopitagorismului, a inclus o tablă a înmulțirii în Introducere în aritmetică, iar cea mai veche tablă a înmulțirii din matematica greacă care a supraviețuit este pe o tabletă de ceară datată în secolul I d.Hr. și aflată în prezent la British Museum.[5]

În 493 AD, Victorius de Aquitania a scris o tablă a înmulțirii pe 98 de coloane care dădea (în cifre romane) produsele numerelor cu 2 până la 50, iar rândurile erau „o listă de numere care începeau cu o mie, coborând din sută în sută până la o sută, apoi coborând din zece în zece până la zece, apoi din unu în unu până la unu, iar apoi fracțiile până la 1/144”.[6]

Perioada modernă[modificare | modificare sursă]

În cartea sa din 1820 The Philosophy of Arithmetic, matematicianul John Leslie a publicat o tablă a înmulțirii până la 99 × 99, care permitea înmulțiri de câte două cifre deodată. Leslie a recomandat ca tinerii să memoreze tabla înmulțirii până la 50 × 50.[7]

Ilustrația de mai jos prezintă o tablă a înmulțirii până la 12 × 12, dimensiune folosită curent în școlile din lumea engleză.

× 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
2 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
3 0 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 33 36
4 0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48
5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
6 0 6 12 18 24 30 36 42 48 54 60 66 72
7 0 7 14 21 28 35 42 49 56 63 70 77 84
8 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 96
9 0 9 18 27 36 45 54 63 72 81 90 99 108
10 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120
11 0 11 22 33 44 55 66 77 88 99 110 121 132
12 0 12 24 36 48 60 72 84 96 108 120 132 144

Însă în China, deoarece înmulțirea este comutativă, se folosește o tablă mai mică, triunghiulară. Uneori prima coloană este omisă deoarece 1 este elementul neutru multiplicativ.

1 1
2 2 4
3 3 6 9
4 4 8 12 16
5 5 10 15 20 25
6 6 12 18 24 30 36
7 7 14 21 28 35 42 49
8 8 16 24 32 40 48 56 64
9 9 18 27 36 45 54 63 72 81
× 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Trivett, John (), „The Multiplication Table: To Be Memorized or Mastered!”, For the Learning of Mathematics, 1 (1): 21–25, JSTOR 40247697 .
  2. ^ a b c en Qiu, Jane (). „Ancient times table hidden in Chinese bamboo strips”. Nature News. doi:10.1038/nature.2014.14482Accesibil gratuit. 
  3. ^ en Wikisource:Page:Popular Science Monthly Volume 26.djvu/467
  4. ^ de exemplu în An Elementary Treatise on Arithmetic de John Farrar
  5. ^ en David E. Smith (1958), History of Mathematics, Volume I: General Survey of the History of Elementary Mathematics. New York: Dover Publications (a reprint of the 1951 publication), ISBN: 0-486-20429-4, p. 58, 129
  6. ^ en David W. Maher, John F. Makowski. "Literary evidence for Roman arithmetic with fractions". Classical Philology, 96/4 (October 2001), p. 383
  7. ^ en Leslie, John (). The Philosophy of Arithmetic; Exhibiting a Progressive View of the Theory and Practice of Calculation, with Tables for the Multiplication of Numbers as Far as One Thousand. Edinburgh: Abernethy & Walker. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]