Yitzhak Ben-Aharon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Deputatul Yitzhak Ben-Aharon.

Yitzhak Ben-Aharon (în ebraică : (יצחק בן-אהרן (נוסבוים) (n. 17 iulie 1906, Bucovina (astăzi parte a României) - d. 19 mai 2006) a fost un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel.

Începuturile carierei[modificare | modificare sursă]

Ben-Aharon s-a născut la data de 17 iulie 1906 în localitatea Buzhintcha din regiunea Bucovina din Imperiul Austro-Ungar (astăzi parte a României). A absolvit liceul la Cernăuți și a studiat apoi la Școala Superioară de Studii Politice din Berlin (Germania). Reîntors în România, Ben-Aharon devine unul din conducătorii mișcărilor HaShomer Hatzair și “Ha’Halutz” din această țară.

În anul 1928 a emigrat în țara lui Israel (pe atunci Palestina aflată sub mandat britanic). În anul 1933, devine membru al kibbutz-ului Giva'at Haim și după scindarea din anul 1952 a Mișcării Kibbutz HaMeuchad (unde activa din momentul imigrării), a rămas ca membru al mișcării originale, anti-revizioniste a Kibbutz-urilor, Giva'at Haim Meuchad, până la sfârșitul vieții.

Între anii 1932-1938, este secretar al Consiliului Muncitorilor din orașul Tel Aviv. În vara anului 1935, îndeplinește timp de câteva luni funcția de trimis al Organizației Halutz în Germania nazistă până la expulzarea sa de către Gestapo. În perioada 1938-1939, este secretar al Partidului Mapai. În anul 1940, a fost înrolat în Brigada Evreiască din Armata Britanică pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la gradul de maior. Este capturat ca prizonier de război pe frontul din Grecia în anul 1941, împreună cu alți soldați din Yishuv, fiind eliberați abia în anul 1945.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

După război, s-a alăturat Partidului Achdut HaAvoda. Este apoi arestat de către englezi la data de 29 iunie 1946 după "Sâmbăta Neagră". După înființarea Partidului Mapam în anul 1948 a devenit unul din liderii săi. După scindarea Partidului Mapam în anul 1954, el a devenit unul din liderii facțiunii denumite Partidul Unitatea Muncii (Achdut HaAvoda). În perioada 1969-1973, a deținut funcția de Secretar-General al Histadrut (Confederația Generală a Sindicatelor din Israel).

A deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel în șapte rânduri, în perioadele 1949-1964 și 1969-1977. În această calitate, a fost membru al mai multor comitete parlamentare: Comitetul pentru Locuințe, Comitetul pentru Afaceri Externe și Apărare, Comitetul Financiar, Comitetul pentru Muncă, Comitetul pentru Educație și Cultură.

În perioada 17 decembrie 1959 - 28 mai 1962, Ben-Aharon deține funcția de ministru al transporturilor în guvernul format de către David Ben Gurion, dar își dă demisia ca urmare a politicii guvernamentale socioeconomice anti-muncitorească.

Într-un articol din anul 1963 publicat în "La Merhav", Ben-Aharon făcea un apel la unificarea mișcărilor muncitorești din Israel pentru a preveni dezintegrarea lor. Ulterior, partidele muncitorești s-au unit candidând pe o listă unică, dar diferitele mișcări și partide ale kibbutz-urilor au rămas divizate. Ben Aharon a fost un critic deschis al ocupării de către Israel a diferitelor regiuni ale statelor arabe, survenită după Războiul de Șase Zile.

În anul 1977, s-a retras din viața politică, după venirea la putere a Partidului Likud, care a înlocuit Partidul Muncii la guvernare. Remarca sa a fost: "Dacă aceasta este voia poporului, atunci trebuie să schimbăm poporul". [1] [2] [3] [4] A continuat să-și exprime părerea critică și vederile pro-socialiste pentru tot restul vieții.

A fost autorul mai multor cărți și articole, primind în anul 1995 Premiul statului Israel pentru "contribuția specială la fondarea statului Israel și a societății israeliene". Yitzhak Ben-Aharon a decedat la data de 19 mai 2006 în kibbutz-ul său. Ben-Aharon și-a donat corpul științei, așa că nu a fost înmormântat, după cum prevede legea mozaică.

Printre cărțile scrise de Ben-Aharon menționăm:

  • Să ascultăm cu atenție (1947)
  • Calea de început a schimbării (1948)
  • Lupta pentru schimbare (1972)
  • În mijlocul furtunii (1977)
  • Regimul mesianic: sfârșitul drumului (1988)
  • Pagini din calendar (1994)
  • celebrul articol Curajul schimbării înaintea unui dezastru.

Aprecieri ale liderilor israelieni la moartea sa[modificare | modificare sursă]

Referitor la moartea lui Ben-Aharon, Moshe Katsav, președintele Israelului, a afirmat că: "Statul Israel a pierdut pe unul dintre fondatorii săi și un om de un mare caracter social". Primul-ministru Ehud Olmert a spus că "Statul Israel a pierdut pe unul dintre giganții săi, un adevărat sionist și un ideolog onest, care timp de zeci de ani nu a ezitat să-și exprime vederile sale unice și influente". Vicepremierul și ministrul dezvoltării zonelor Negev și Galileia, Shimon Peres a declarat că: "Unul dintre părinții spirituali ai mișcării muncitorești din Israel ne-a părăsit". Ministrul apărării, Amir Peretz, a afirmat: "astăzi, unul dintre giganții statului Israel ne-a părăsit. Dacă este vreun om despre care să se spună că a fost unul dintre titanii generației sale, acesta este Yitzhak Ben-Aharon".

Funcții publice în Israel[modificare | modificare sursă]

Yitzhak Ben-Aharon a deținut următoarele funcții publice:

  • deputat în Knesset din partea Partidului Muncitorilor Uniți, Ahdut Ha`avoda - Poalei Zion (1949-1964 și 1969-1977)
  • ministru al transporturilor (17 decembrie 1959 - 28 mai 1962)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Yitzhak Ben-Aharon - Biography
  2. ^ The Guardian, 5 iunie 2006 - Yitzhak Ben-Aharon
  3. ^ Ha'aretz, 1 decembrie 2007 - Are the people stupid?
  4. ^ Times, 22 mai 2006 - Yitzhak Ben-Aharon. Socialist who wanted Israel to look to Moscow, not Washington

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]