Willem al II-lea al Țărilor de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Willem II
Regele Willem al II-lea de Nicolaas Pieneman.
Regele Willem al II-lea de Nicolaas Pieneman.
Rege al Olandei
Domnie 1840 - 1849
Predecesor Willem I
Succesor Willem III
Mare Duce de Luxembourg
Domnie 1840 - 1849
Predecesor Willem I
Succesor Willem III
Duce de Limburg
Domnie 1840 - 1849
Predecesor Willem I
Succesor Willem III
Căsătorit(ă) cu Anna Pavlovna a Rusiei
Urmași
Willem III
Prințul Alexandru
Prințul Henric
Prințul Ernst Casimir
Prințesa Sofia, Mare Ducesă Ereditară de Saxa-Weimar-Eisenach
Nume complet
Willem Frederic George Ludovic
Casa regală Casa de Orange-Nassau
Tată Willem I al Țărilor de Jos
Mamă Wilhelmina a Prusiei
Naștere 6 decembrie 1792(1792-12-06)
Haga
Deces 17 martie 1849 (56 de ani)
Tilburg

Willem al II-lea (Wilhelm Frederick George Ludovic) (6 decembrie 1792 - 17 martie 1849) a fost rege al Țărilor de Jos și Mare Duce de Luxemburg de la 7 octombrie 1840 până la moartea sa în 1849.

Primii ani, educația[modificare | modificare sursă]

Willem Frederik George Lodewijk s-a născut la 6 decembrie 1792 la Haga. A fost fiul cel mare al regelui Willem I al Țărilor de Jos și a reginei Wilhelmina a Prusiei. Bunicii materni erau regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei și a doua lui soție, Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt.

După ce trupele aliate britanico-hanoveriene au părăsit republica și au intrat trupele franceze care îi sprijineau pe patrioții anti-orangiști, Willem care avea trei ani a plecat împreună cu familia în Anglia. El și-a petrecut tinerețea la Berlin la curtea prusacă. Acolo a urmat o carieră militară și a servit în armata prusacă. După aceea a studiat la Universitatea Oxford.

Serviciul militar[modificare | modificare sursă]

Willem al II-lea
de Nicaise de Keyser.

A intrat în armata britanică iar în 1811, ca aide-de-camp al lui Arthur Wellesley, Duce de Wellington, a luat parte la câteva campanii ale Războiului Peninsular. S-a întors în Țările de Jos în 1813 când tatăl său a devenit rege.

În 1815, Willem a devenit prinț moștenitor și era în armată când Napoleon a scăpat din Insula Elba. A luptat în calitate de comandant al Corpului I al Aliaților în Bătălia de la Quatre Bras (16 iunie 1815) și în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815), unde a fost rănit.[1]

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

În 1814, Willem a fost logodit pentru scurt timp cu Prințesa Charlotte de Wales, singura fiică a Prințului regent, mai târziu regele George al IV-lea al Regatului Unit și a soției lui, Caroline de Brunswick. Logodna a fost aranjată de Prințul regent însă a fost ruptă deoarece mama Charlottei era împotriva căsătoriei și deoarece Charlotte nu voia să se mute în Țările de Jos.

La 21 februarie 1816 la Palatul de Iarnă din St. Petersburg, Willem s-a căsătorit cu Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei, sora mai mică a Țarului Alexandru I al Rusiei.

La 17 februarie 1817 la Bruxelles s-a născut primul său fiu, Willem Alexander, viitorul rege Willem al III-lea al Țărilor de Jos.

În 1819, Willem a fost șantajat asupra a ce ministrul de justiție Van Maanen a numit într-o scrisoare "poftele rușinoase și nenaturale": probabil bisexualitate. E posibil să fi avut o relație cu un dandy pe nume Pereira.[2]

Rege al Țărilor de Jos[modificare | modificare sursă]

La 7 octombrie 1840, după abdicarea tatălui său, i-a succedat la tron sub numele de Willem al II-lea. Ca și tatăl său a fost conservator. A intervenit în politică mai puțin decât a făcut-o tatăl său. Deși personalitatea sa era conservatoare, totuși a acționat cu simț și moderație.

În anul 1848 au izbucnit revoluții în întreaga Europă. La Paris, monarhia Bourbon-Orléans a căzut. Willem a început să se teamă de revoluții la Amsterdam. Într-o dimineață s-a trezit și a spus: "M-am schimbat din conservator în liberal într-o noapte". A ordonat lui Johan Rudolf Thorbecke să creeze o nouă constituție care să includă ca Eerste Kamer (Senatul) să fie ales indirect de provinciile statului iar Tweede Kamer (Casa Reprezentativă) să fie aleasă direct.

Cu câteva luni înainte de moarte, a depus jurământul în primul său cabinet parlamentar.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hofschröer, Peter, 1815, The Waterloo Campaign, The German Victory p137, p200.
  2. ^ Hermans, Dorine and Hooghiemstra, Daniela: Voor de troon wordt men niet ongestrafd geboren, ooggetuigen van de koningen van Nederland 1830-1890, ISBN 978-90-351-3114-9, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Willem al II-lea al Țărilor de Jos