Wilhelm Emrich

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wilhelm Emrich
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Yutz, Alsacia-Lorena, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Berlin, Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLuisenfriedhof II[*][[Luisenfriedhof II (cemetery in Berlin, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiegermanist[*]​
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiKöln Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Liberă din Berlin
Universitatea din Köln  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Nazist  Modificați la Wikidata
PremiiGoldene Goethe-Medaille[*][[Goldene Goethe-Medaille (German culture award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Wilhelm Emrich (n. , Yutz, Alsacia-Lorena, Franța – d. , Berlin, Germania) a fost un specialist în literatura germană,[2] autor al unor studii prestigioase privind, în special, operele lui Goethe și Franz Kafka.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiu al unui funcționar de la căile ferate germane, Wilhelm Emrich s-a născut în 29 noiembrie 1909, la Niederjeutz, o comună din Lorena, anexată de Germania în 1871. A studiat la Universitatea din Frankfurt pe Main, absolvindu-și studiile în 1933.[3]

Sub regimul nazist, Wilhelm Emrich a aderat la NSDAP. Între 1942 și 1944, Wilhelm Emrich a lucrat pentru Ministerul Propagandei pe post de lector-redactor la Bibliotecă în germană.[4] El a redactat, de altfel, în acea perioadă, un articol antisemit.[5]

După cel de-al Doilea Război Mondial, Emrich s-a orientat către domeniul învățământului. A predat cursuri de literatură germană mai întâi, din 1949 până în 1953, la Universitatea din Göttingen, apoi la Universitatea din Köln. În 1956, el a devenit membru al Academiei de Științe și Litere din Mainz. Din 1960 și până când s-a pensionat, Emrich a predat la Universitatea Liberă din Berlin.[6] Apoi, el a predat timp de opt ani ca profesor emerit.

Wilhelm Emrich a murit la Berlin, pe 7 august 1998, lăsând mai multe lucrări de referință cu privire la literatura germană.

Activitatea sa[modificare | modificare sursă]

Emrich a fost unul dintre specialiștii în literatura germană, unul dintre cei mai influenți din Republica Federală Germania. Printre studenții săi s-au aflat Helmut Arntzen, Klaus Wagenbach, Jean Firges sau Karl Pestalozzi. Emrich a efectuat cercetări literare cu privire la Goethe, dar și la Franz Kafka. Monografia sa despre Kafka, în special, tradusă în limbile engleză și japoneză, a fost reeditată de mai multe ori. Emrich a mai realizat cercetări referitoare la Carl Sternheim, Arno Holz sau chiar Ricarda Huch. Pentru activitatea sa, el a primit, în 1993, Medalia Goethe de Aur, medalia de aur a Societății Goethe din Weimar.

Lucrări (selecție)[7][modificare | modificare sursă]

  • Paulus im Drama. Als: Stoffe und Motivgeschichte der deutschen Literatur. Band 13. Verlag Walter de Gruyter. Berlin 1934.
  • Die Symbolik von Faust II. Sinn und Vorformen. Verlag Junker & Dünnhaupt. Berlin 1943.
  • Franz Kafka. Athenäum-Verlag. Bonn 1958.
  • Protest und Verheißung. Studien zur klassischen und modernen Dichtung. Athenäum-Verlag. Bonn 1960.
  • Geist und Widergeist. Wahrheit und Lüge der Literatur. Studien. Athenäum-Verlag. Frankfurt Main 1965.
  • Polemik. Streitschriften, Pressefehden und kritische Essays um Prinzipien, Methoden und Maßstäbe der Literaturkritik. Athenäum-Verlag. Frankfurt Main 1968.
  • Poetische Wirklichkeit. Studien zur Klassik und Moderne. Akademische Verlags-Gesellschaft Athenaion. Wiesbaden 1979.
  • Deutsche Literatur der Barockzeit. Athenäum-Verlag. Königstein 1981.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Wilhelm Emrich 
  2. ^ Notice d'autorité sur dnb.de.
  3. ^ Lorenz Jäger: Wilhelm Emrich (1909–1998). In: Christoph König, Hans-Harald Müller und Werner Röcke (dir.): Wissenschaftsgeschichte der Germanistik in Porträts, Berlin, 2000, (pp.250–251).
  4. ^ Ernst Klee: Das Kulturlexikon zum Dritten Reich. Wer war was vor und nach 1945, Frankfurt am Main, 2007 (p. 135).
  5. ^ Der Einbruch des Judentums in das wissenschaftliche und fachliche Denken, in: Das deutsche Fachschrifttum, Heft 4–6, 1943.
  6. ^ In weiten Sprüngen sur berliner-zeitung.de Arhivat în , la Wayback Machine.
  7. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lorenz Jäger: Wilhelm Emrich (1909–1998). In: Christoph König, Hans-Harald Müller und Werner Röcke (dir.): Wissenschaftsgeschichte der Germanistik in Porträts. De Gruyter, Berlin, 2000 (pp. 250–258).
  • Norbert Miller: Nachruf auf Wilhelm Emrich. In: Jahrbuch der Akademie der Wissenschaften und der Literatur 1998, 49. Jahrgang (pp. 105–109).
  • Peter Sprengel: Wilhelm Emrich. In: Internationales Germanistenlexikon 1800–1950. Herausgegeben von Christoph König, Bd. 1. Berlin 2003 (pp.433–435).
  • Peter Sprengel: Metaphysische Moderne. Wilhelm Emrichs Kafka-Bild und seine Voraussetzungen. In: Julia Bertschik, Elisabeth Emter und Johannes Graf (dir.): Produktivität des Gegensätzlichen. Studien zur Literatur des 19. und 20. Jahrhunderts. Festschrift für Horst Denkler zum 65. Geburtstag. Niemeyer, Tübingen, 2000 (pp. 275–288).
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Wilhelm_Emrich&oldid=15594135