Victor Fodor
| Victor Fodor | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 19 aprilie 1875 Băgău, Alba |
| Decedat | 18 aprilie 1948 Aiud |
| Cetățenie |  România  |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică |
| Ocupație | medic |
| Activitate | |
| Educație | Universitatea din Budapesta, Facultatea de Medicină |
| Cunoscut pentru | 1. participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 2. fondator al Sanatoriului anti-T.B.C. din Aiud |
Modifică date / text  | |
Victor Fodor (n. 19 aprilie 1875, Băgău, comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – d. 18 aprilie 1948, Aiud, județul Alba (interbelic), România) a fost medic militar, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și fondator al Sanatoriului anti-T.B.C. din Aiud.[1]
Familia[modificare | modificare sursă]
Victor Fodor s-a născut la 19 aprilie 1875 în comuna Băgău de lângă Aiud, în județul Alba. Părinții săi au fost Teodor Fodor și Amalia Macelariu. Străbunicul său, cunoscut sub numele de Fodor, a fost tribun în oastea lui Avram Iancu. De asemenea, a mai avut un verișor, Alexandru Fodor, care a fost și el medic participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[1]
Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]
Imediat după absolvirea facultății a fost numit medic în Ungaria, la Magyaróvár, iar apoi la Odesa. La Șercaia din județul Făgăraș ajunge medic din 5 decembrie 1910, iar din 1913 a fost medic la Aiud, unde a pus bazele unui Sanatoriu anti-T.B.C. Aici a rămas până la izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul căruia a îndeplinit funcția de medic militar fitizolog, cu grad de maior, în armata austro-ungară. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a participat alături de familie din spirit de patriotism. A fost însărcinat cu paza unei porții a Cetății. După Unire a lucrat o perioadă în Consiliul Dirigent. În urma adresei nr. 283 din 1919 a prefecturii județului Alba Inferioară el activat în Comisia pentru acordarea ajutoarelor pentru cei ce au suferit de pe urma războiului, sprijinind orice acțiune sanitară a Consiliului Dirigent. Ulterior acestor evenimente a fost numit medic-șef, director al Sanatoriului anti TBC din Aiud pe care el l-a înființat, rămânând în această funcție până la pensionarea sa din 1938. În 1920 a primit gradul de medic primar de județ. În anii 1920-1921, în calitate de director de spital a fost organizatorul a două concursuri ce aveau drept scop ocuparea unor posturi importante pentru spital: primul a fost pentru postul de administrator de spital în Aiud, iar cel din 1921 viza ocuparea posturilor de moașe în comunele Armeni și Bucerdea Vinoasă, din plasa Ighiu. După pensionare a mai lucrat o perioadă pe domeniul episcopal de la Stâna de Vale din județul Bihor (interbelic), însă după o vreme s-a reîntors în Aiud.[1]
Nu a avut urmași, dedicându-și viața îngrijirii bolnavilor din sanatoriul unde era director. A fost descris drept o persoană exigentă și corectă, o fire închisă și extrem de meticuloasă.[1] A decedat în data de 18 aprilie 1948, iar înmormântarea a avut loc la Aiud.[1]
Referințe[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Istoric Spitalul de Pneumoftiziologie Aiud, disponibil la adresa: [1]