Tantra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sri Yantra. Yantrele sunt considerate obiecte specifice practicilor tantrice

Tantra(Sanscrită: तन्त्र, "țesătură, urzeală "; astfel "principiu, sistem, doctrină, teorie" de la rădăcina verbală tan "a se răspândi, a se propaga", și sufixul tra "instrument"[1]) este una din metodele de dezvoltare spirituală și cunoaștere dezvoltate pe teritoriul indian. Prin urmare, la modul esential tantra inseamna extinderea continua a constiintei cu ajutorul constientei care este instrumentul. Aceasta extindere constienta a constiintei individuale nu se poate realiza decat dupa constientizarea constiintei de sine, adica dupa primirea iluminarii spirituale. Tantra se consideră înrudită cu taoismul chinezesc. Este una din cele mai străvechi căi spirituale indiene, conform lui Mircea Eliade fiind anterioară Vedelor.[2]

Cunoscută în occident și sub denumirea de tantrism , Tantra este numele dat de erudiți unei forme a hinduismului care ia amploare în India medievală începând cu secolul V[3], și care a ajuns să influențeze toate formele de expresie religioasă indiene într-un grad mai mare sau mai mic. Tantra este considerată astazi de anumiți exegeti sinteza hinduismului și totodată cea mai nouă și mai completă forma de manifestare, o veritabilă renaștere a acestuia(Shankaranarayanan:"marea Sadhana Shastra", "știință de sinteză".[4]

Cel mai vechi text care folosește cuvantul tantra se află chiar în Rig Veda(X.71.9).[5] Cuvântul “tantrika” este folosit de practicanți tantrei în shivaism, dar practicanții budhiști ai Tantrei nu folosesc acest cuvânt pentru a se autodenumi.[6]

Semnificația istorică a tantrei constă în faptul că a influențat toate religiile mari din India care existau la începutul perioadei medievală(500-1200 en): astfel toate denominațiunile hinduse, shivaism, shaktism și vishnuism, precum și budhismul și jainimsul, toate au dezvoltat corpusuri foarte mari, bine documentate, de practici și doctrine asemănătoare. Chiar și islamul în India a fost influențat de Tantra.[7] Ideile și practicile tantrice s-au răspandit mult în afara Indiei, în Tibet, Nepal, China, Japonia, Cambogia, Vietnam și Indonezia.[8][9] Astăzi putem să regăsim cea mai puternică influență tantrică în budhismul tibetan și în multe forme de hinduism ca și în mișcarea internațională a posturilor de yoga și în cele mai multe forme ale spiritualității alternative americane cunoscute sub denumirea generică New Age.

Definit pentru prima dată ca un stil îmbunățit tehnic al practicii spirituale, Tantra nu are o singură doctrină specifică; dezvoltând mai degrabă învățăturile specifice diferitelor religii care au adoptat metodele tantrice.

Tantrismul nu este o religie nouă, așa cum a fost buddhismul, de exemplu, ci mai degrabă o etapă importantă în evoluția fiecăreia dintre aceste religii(dat fiind că există un tantrism buddhist, un altul hinduist, și chiar urmele unui tantrism jainist). Mai precis ar trebui sa vorbim despre o pluralitate de școli și de curente tantrice în interiorul fiecărei religii. Mircea Eliade, Tehnici de Yoga.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Printre multiplele sensuri ale termenului tantra("rădăcina tan,"a întinde, a continua, a multplica"), unul ne interesează cu precădere: cel de "succesiune, de desfășurare, proces continuu". Tantra ar însemna "ceea ce extinde cunoașterea". M Eliade, Yoga-Nemurire și Libertate, Humanitas, 1993, p 177
  2. ^ Mircea Eliade, Tehnici de Yoga, 2000, p.146-147: "Desigur, tantrismul este o revenire a "religiei Mamei", religie care a dominat odinioară o vastă arie egeană și afro-asiatică, și care a fost întotdeauna, la numeroase populații autohtone ale Indiei, principala formă de devoțiune. În acest sens, irezistibilul avânt tantric înseamna totodată și o nouă victorie a rădăcinilor populare pre-ariene care au reușit, încă o dată, să-și pună în valoare structura religioasă, nevoia de cult, de liturghie, de iconografie, adică necesitatea unei devoțiuni personale și a experienței mistice"
  3. ^ Einoo, Shingo (ed.) (2009). Genesis and Development of Tantrism. University of Tokyo. p. 45 
  4. ^ Sri S. Shankanarayanan, Cele zece mari puteri cosmice, 2008, p 13, p 17.
  5. ^ Banerjee, S.C., 1988.
  6. ^ Isabelle Onians, "Tantric Buddhist Apologetics, or Antinomianism as a Norm," D.Phil. dissertation, Oxford, Trinity Term 2001 pg 8. "Tantric Buddhism" [...] is not the transcription of a native term, but a rather modern coinage, if not totally occidental. For the equivalent Sanskrit tāntrika is found, but not in Buddhist texts. Tāntrika is a term denoting someone who follows the teachings of scriptures known as Tantras, but only in Saivism, not Buddhism [...] Tantric Buddhism is a name for a phenomenon which calls itself, in Sanskrit, Mantranaya, Vajrayāna, Mantrayāna or Mantramahāyāna (and apparently never Tantrayāna). Its practitioners are known as mantrins, yogis, or sādhakas. Thus, our use of the anglicised adjective “Tantric” for the Buddhist religion taught in Tantras is not native to the tradition, but is a borrowed term which serves its purpose."
  7. ^ ^ Hatley, Shaman (2007). "Mapping the Esoteric Body in the Islamic Yoga of Bengal". History of Religions 46.
  8. ^ Einoo, Shingo (ed.) (2009). Genesis and Development of Tantrism. p. 117 
  9. ^ Sanderson, Alexis (2004). "The Śaiva Religion Among the Khmers".
  10. ^ Mircea Eliade, Tehnici de Yoga, 2000, p.146