Simion Alterescu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Simion Alterescu
Date personale
Nume la naștereSimion Ierusalim Modificați la Wikidata
Născut1921[1] Modificați la Wikidata
Decedat1995 (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Israel Modificați la Wikidata
CetățenieRomânia
Israel
Ocupațieistoric al teatrului, profesor, publicist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Simion Alterescu, ulterior Simion Alterescu-Ierușalmi (n.2 mai 1921 - 1995 a fost un teatrolog român, de origine evreiască, critic teatral și istoric al teatrului. A fost cercetător stiințific și profesor la Institutul de Istoria Artei din București. După 1987 a devenit și cetățean israelian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alterescu s-a născut la Constanța ca Simion Ierusalim, fiu al lui Aron Ierusalim , mic comerciant evreu, și al soției acestuia, Clara.[2] El a început studiile liceale la Constanța în anul 1932. În anii dictaturii lui Antonescu și ai legilor împotriva evreilor, a fost elev la Colegiul Onescu din București, deschis pentru elevi evrei.[3] În anul 1945 a terminat studiile la Facultatea de Litere și Filologie din București.[4]

La începutul carierei a lucrat în sfera jurnalistică, integrându-se în anii regimului comunist în intelectualitatea privilegiată de guvernanții comuniști.[5] Pe parcursul carierei s-a conformat Alterescu cu linia ideologică a cercetării umaniste impusă de partidul unic aflat la putere, dar cum a apreciat Lucian Sinigaglia (2019) nu a împins aceasta la extreme, cum au făcut unii din confrații săi.[6] Între 1944-1946 a fost redactor la cotidianul comunist „România liberă”, între 1945-1946 secretar de redacție la „Lumea”.

Alterescu a debutat în critica teatrală în anul 1944 la revista „Orizont” condusă de Sașa Pană.[7] În anii 1946-1948 a fost redactor responsabil la revista „Rampa” iar între 1948-1952 prim-redactor la revista „Contemporanul”. A fost un timp i(1948-1951) inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor, iar în anii 1949-1964 a predat ca profesor și șef de catedră la Institutul de teatru „I.L. Caragiale”. Din 1951 a fost și cercetător științific la secția de teatru a Institutului de Istoriei Artei. În anul 1971 și-a luat doctoratul în istoria artei cu teza Arta actorului în teatrul românesc din epoca modernă Alterescu a continuat pe parcursul carierei sale să publice cronici de teatru în „România literară”,„Scânteia”, „Contemporanul”, 'Studii și cercetări de istoria arteietc.[8]

Eliberat de rigiditățile dogmatice ale începutului [9], Alterescu a scris mai târziu studiul Modalități de expresie în arta actorului contemporan, și apoi cartea Actorul și vârstele teatrului românesc (1980) care și-a propus să fie o sinteză a principalelor momente din istoria spectacolului de teatru, din perspectiva evoluției artei actoricești.[10] Lucrarea subliniază mai ales tipologia modalităților artistice interpretative [11] În 1987 Simion Alterescu a emigrat in Israel, unde și-a adăugat numele Ierușalmi, după numele său originar de familie. A murit în Israel în 1995.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1955 - Teatrul Național I.L.Caragiale 1852-1952, monografie (în colaborare cu Florin Tornea), prefață de G.Oprescu
  • 1959 - colaborator la Teatrul în România după 23 August 1944 ,
  • 1965-1973 - redactor responsabil la tratatul Istoria teatrului în România în 3 volume
  • 1975 - coordonator în colaborare cu Ion Zamfirescu - Teatrul românesc contemporan 1944-1974
  • Modalități de expresie în arta actorului contemporan.
  • 1978 - colaborează la Mic dicționar enciclopedic
  • 1980 Actorul și vârstele teatrului românesc
  • 1983 -coordonator - An Abridged History of the Romanian Theatre - în colaborare cu Ion Cazaban, Anca Costa-Foru etc

Ediții[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

din limba rusă:

Premii și onoruri[modificare | modificare sursă]

  • 1975 - Premiul I.L Caragiale al Academiei Române - pentru lucrarea Teatrul românesc contemporan

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ altmarius 2017
  3. ^ C.Safirman, L.Volovici 2007, p.43
  4. ^ altmarius 2017
  5. ^ F.Toma 2016
  6. ^ L.Sinigaglia 2019
  7. ^ altmarius 2017
  8. ^ altmarius 2017
  9. ^ altmarius 2017
  10. ^ altmarius 2017
  11. ^ altmarius 2017

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Simion_Alterescu&oldid=15937111