Severin de Noricum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Severin de Noricum

Sfântul Severin de Noricum (n. ca. 410 - d. 8 ianuarie 482 la Flavianus, azi Mautern bei Krems an der Donau, Austria) a fost un cetățean roman care a activat ca misionar creștin la popoarele barbare din zona mijlocie a Dunării, abate, canonizat ca sfânt în Biserica Catolică. Nu se cunoaște cu siguranță locul originii sale (posibil, Africa de Nord). În italiană a rămas cunoscut sub numele de San Severo sau San Severino.

Stema oraşului San Severo de lângă Foggia (Italia)

Viața[modificare | modificare sursă]

Stabilit la Flavianus în Noricum, Severin a misionat printre barbari între anii 453-482 în regiunea danubiană dintre Passau și Viena. Este fondatorul mai multor mănăstiri din regiune. Abate la Flavianus, a fost doar un simplu călugăr, ca și sfântul Francisc de Assisi. Consilier al lui Odoacru, Severin a mediat detronarea fără violență a ultimului și tânărului împărat roman al Imperiului de Apus, Romulus-Augustus, pentru care a reușit să obțină chiar și o pensie. Intre elevii săi cei mai iluștrii s-au numărat Magnus Felix Ennodius și Eugippius. Ultimul i-a scris biografia în Vita Sancti Severi. A refuzat onorurile bisericești.

In anul 488, când romanii au fost nevoiți să se retragă din Noricum, rămășițele pământești i-au fost strămutate la Lucullanum, în centrul Italiei. Moaștele sale se află în prezent în biserica din Frattamaggiore, localitate la nord de Neapole.

Calendar bisericesc[modificare | modificare sursă]

Este pomenit în calendarul sfinților din Biserica Catolică în ziua de 8 ianuarie. Sfânt ocrotitor al Bavariei, Severin de Noricum este și protectorul celor căzuți prizonieri, al viticultorilor și al lânarilor. Este patronul ocrotitor al diecezei catolice de Linz și al diecezei catolice de San Severo.

Heraldică[modificare | modificare sursă]

Orașul San Severo, lângă Foggia (Italia), îi poartă numele. Pe scutul orașului San Severo, Sfântul Severin de Noricum este reprezentat călare pe un cal deasupra unui nor. Înveșmântat în alb cu ocruce roșie pe piept, ține în mâna stângă un steag roșu cruciat în timp ce cu dreapta binecuvântează orașul aflat sub nor.

Patron al cetǎții medievale a Severinului[modificare | modificare sursă]

Biserica catolică din incinta fortificată a cetății medievale a Severinului a fost inchinată sfântului Severin de Noricum.[1] Colonia medievală s-a aflat inițial sub jurisdicția episcopului de Kalocsa, până la înființarea Episcopiei Catolice de Severin. Începutul acesteia a fost datat de Nicolae Iorga în anul 1383.[2]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Peter Dörfler: Severin - der Seher von Norikum. Dichtung und Geschichte. Herder, Wien 1948.
  • Eugippius: Vita Sancti Severini. (Lateinisch/Deutsch. Übers. und hrsg. von Theodor Nüsslein.) Reclam, Stuttgart 1999, ISBN 3-15-008285-4
  • Ida Friederike Görres: Der heilige Severin. Herder, Freiburg i. B. 1945.
  • Johanna Haberl: Wien ist älter. Der heilige Severin und die Frühgeschichte Wiens. Amalthea, Wien u. a. 1981, ISBN 3-85002-136-X.
  • Walter Pohl (Hrsg.): Eugippius und Severin. Der Autor, der Text und der Heilige. Verl. d. Österr. Akad. d. Wiss., Wien 2001, ISBN 3-7001-3019-8.
  • Gerolamo Prigione u. a.: St. Severin heute. Ansprachen und Reden. Veritas, Linz-Wien 1982, ISBN 3-85329-303-4.
  • Dietmar Straub (Hrsg.): Severin - zwischen Römerzeit und Völkerwanderung. Amt d. Oberösterr. Landesregierung, Linz 1982.
  • Rudolf Zinnhobler: Der heilige Severin. Sein Leben und seine Verehrung. Duschl, Linz 2002, ISBN 3-933047-71-4.
  • Eintrag (mit Literaturangaben) im Biographisch-Bibliographischen Kirchenlexikon (BBKL).
  • Eugippius, The Life of St. Severinus (engleză).
  • Vita Severini, Kodex 12.Jhdt.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Episcopia catolică a Severinului | Drobeta Turnu Severin
  2. ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, vol. I-iu, Vălenii de Munte 1908, 16.