Punct de rouă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Temperatura punctului de rouă sau punctul de rouă al unui amestec format dintr-un gaz şi vaporii unui lichid (cel mai adesea aer umed) reprezintă temperatura la care trebuie răcit amestecul pentru ca vaporii să devină saturanţi şi deci să înceapă să se condenseze, presupunînd că pe durata răcirii presiunea amestecului şi cantitatea de vapori sînt constante.

[modifică] Măsurare

Punctul de rouă se poate măsura cu precizie răcind o oglindă metalică pînă cînd suprafaţa acesteia se abureşte şi măsurînd temperatura oglinzii. În dispozitivele comerciale în general răcirea se face folosind elemente Peltier, starea aburită sau clară a oglinzii se determină optic cu o diodă luminiscentă şi o fotodiodă, iar temperatura se măsoară electronic. Printr-o buclă de reacţie inversă se poate face astfel încît temperatura oglinzii să urmărească permanent temperatura punctului de rouă a atmosferei supravegheate.

[modifică] Relaţia cu umiditatea relativă

Temperatura punctului de rouă se află în relaţie directă cu cantitatea de vapori din amestec, exprimată de obicei în grame pe metru cub. Spre deosebire de umiditatea relativă, o altă mărime care reflectă cantitatea de vapori, punctul de rouă nu depinde de temperatura amestecului şi este astfel un indicator mai sugestiv al umidităţii.^[1]^[2]

Temperatura punctului de rouă este egală cu temperatura atmosferei dacă vaporii sînt saturanţi, ceea ce echivalează cu o umiditate relativă de 100%. În rest, relaţia dintre punctul de rouă şi umiditatea relativă este complexă şi depinde de temperatura atmosferei; în practică se folosesc formule aproximative pentru calculul uneia dintre mărimi cînd este cunoscută cealaltă.