Principatul de Pind și Meglen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Printsipat di la Pind
Principato del Pindo
Principatul de Pind
Stat marionetă al Italiei
 

Hellenic Kingdom Flag 1935.svg

1941 – 1944 Hellenic Kingdom Flag 1935.svg

Drapelul Principatului de Pind

Steag

Capitală Metsovo (Aminciu)
Limbă/limbi italiană (oficială)
aromână, greacă
Religie Ortodoxism
Formă de guvernare Principat
Principe
 - 1941-42 Alchiviad Diamandi di Samarina
 - 1942-43 Nicolaos Matusdi (Regent)
Voievod
 - 1943 Gyula Cseszneky
Epoca istorică Al doilea război mondial
 - Fondare 1941
 - Dezmembrare 1944

Principatul de Pind și Meglen (în aromână: Printsipatu di la Pind) a fost un stat autonom creat cu sprijinul Italiei în regiunea de nord-vest a Greciei și sudul Iugoslaviei în timpul celui de-al doilea război mondial. Regiunea Pind se întinde în partea de sud a Albaniei și Macedoniei, precum și nord-vestul Greciei. Micul stat a fost proclamat în timpul ocupației italiene a Greciei de nord din vara anului 1941, ca o țară a aromânilor și a fost denumit Principato del Pindo de către italieni. Capitala era Metsovo (Aminciu în aromână), dar conducerea națională era localizată la Trikala.

Primul principe a fost conducătorul aromân al organizației separatiste Legiunea Romană: Alkiviadis Diamandi di Samarina. În 1942 o facțiune a Organizației Revoluționare Macedoneene i-a oferit și tronul Macedoniei. Alchibiades a fost un patron al artelor, el însuși fiind sculptor amator. A părăsit statul în 1942, refugiindu-se în România, iar succesorul său a fost pentru scurt timp Nicolaos Matussi. Titlul a fost oferit apoi familiei Cseszneky de Milvány, care ajutase armata italiană, dar Principele Julius care a deținut titlul în perioada august-septembrie 1943 nu a deținut vreo putere reală. Unii lideri aromâni și macedoneni au guvernat în numele lor.

Datorită situației politice și militare haotice, nu s-au stabilit regulile de succesiune. Oricum se pare că principatul era o monarhie electivă, iar nu una ereditară. Statul a adoptat o serie de politici anti-grecești, dar niciodată nu a fost antisemit. Evreii din Kastoria, Veria și Ioannina ocupau poziții de frunte în ierarhie.

Conducători[modificare | modificare sursă]

  • Casa Diamandi:
  • Casa Matoussi:
    • 1942  : Prințul Nicolae I
  • Casa Cseszneky de Milvány:
    • 1943  : Prințul Iuliu I

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • es Andreanu, José - Los secretos del Balkan
  • en Iatropoulos, Dimitri - Balkan Heraldry
  • it Toso, Fiorenzo - Frammenti d'Europa
  • en Zambounis, Michael - Kings and Princes of Greece, Athens 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]