Vlahia Mare

Imperiul Bizantin (cu roz) şi Tesalia Vlahă (cu albastru închis)

Vlahia Mare (în limba greacă: „Μεγάλη Βλαχία” (Megale Vlachia)), cunoscută și ca „Tesalia Valahă”, a fost un stat al păstorilor aromâni (vlahi), care a existat în secolele al XII-lea – al XIII-lea, incluzandând zona grecească Tesalia, zona centrală a Munții Pindului și unele părți ale Macedoniei.

Prințesa bizantină Anna Comnena (1083 – 1153) a fost primul autor medieval care a scris despre așezările aromâne din munții Tesaliei. Benjamin din Tudela, în secolul al XII-lea, este autorul primei relatări despre statul independent „Vlahia Mare” din munți. El scria: „Nici un om nu poate urca să se lupte împotriva lor și nicun rege nu poate domni peste ei.”

După cucerirea latină a Constantinopolului din 1204, Vlahia Mare a fost inclusă în Despotatul Epirului, dar a reușit să-și recucerească rapid independența.

Valahia Mare este și denumirea alternativă exonimă a Munteniei.

Legături externe

• Asterios Koukoudis – Vlahia Mare și comunitatea bizantină (secolele al XIII-lea – al XIV-lea) (Η Μεγάλη Βλαχία κι η βυζαντινή κοινοπολιτεία) [1]