Pescuirea minunată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pescuirea minunată este denumirea sub care sunt cunoscute două dintre minunile lui Iisus, consemnate în Evangheliile canonice. Minunile sunt raportate ca având loc la ani distanță una de cealaltă, dar în ambele cazuri situația era că apostolii pescuiau fără succes în Marea Galileei când Iisus le spune să mai încerce o dată să-și arunce mrejele, pe care ei le scot pline cu pește.

Overview[modificare | modificare sursă]

În Evanghelia după Luca (5:1–11) [1], prima pescuire minunată are loc la începutul propovăduirii lui Iisus și duce la alăturarea ca ucenici a lui Petru, Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu.[2][3][4]

A doua pescuire minunată este denumită și "prinderea miraculoasă a 153 de pești" și pare să reamintească de prima pescuire. Ea este consemnată în ultimul capitol al Evangheliei după Ioan (21:1–14)[5] și are loc după Învierea lui Iisus.[6][7][8][9]

În arta creștină, cele două minuni sunt prezentate distinct. În primul caz, Iisus este reprezentat șezând în barcă împreună cu Petru, în timp ce în al doilea caz el stă în picioare pe mal.

Prima pescuire minunata[modificare | modificare sursă]

În ziua acestui miracol, Iisus din Nazaret predica în apropiere de Marea Galileei, când a văzut două bărci pe malul apei. A urcat în una dintre ele care aparținea lui Simon (Petru) și, îndepărtându-se puțin de mal, s-a așezat și a învățat lumea din barcă. După aceea, i-a spus lui Petru:

"Du-te la apă adâncă și lasă-ți plasele acolo pentru a pescui."[1]

Peter a răspuns:

"Stăpâne, am muncit din greu toată noaptea și nu am prins nimic. Dar pentru că spui așa, voi arunca mrejele."[1]

Când ei au făcut acest lucru, "au prins un număr așa de mare de pești că plasele lor au început să rupă"[1], cerând ajutor de la o altă barcă. Când Petru a văzut marea captură, care a umplut amândouă bărcile până aproape de punctul de scufundare, a căzut la picioarele lui Iisus și a zis: "Pleacă de la mine, Doamne; eu sunt un om păcătos!"[1] Iisus i-a răspuns: "Nu te teme; de acum vei fi un pescar de oameni"[1], după care Petru și colegii săi Iacov și Ioan au lăsat totul și l-au urmat pe Iisus.

A doua pescuire minunata[modificare | modificare sursă]

Pescuirea miraculoasă a 153 de peşti frescă în Catedrala din Spoleto, Italia (a doua minune).

În conformitate cu Evanghelia după Ioan [5], șapte ucenici – Petru, Toma, Nathanael, fiii lui Zevedeu (Iacov și Ioan), și alți doi – au hotărât să meargă la pescuit într-o seară de după Învierea lui Iisus, dar nu au prins nimic. În zorii dimineții următoare, Iisus (pe care ei nu l-au recunoscut) a strigat la ei de pe mal:

"Prieteni, nu aveți niciun pește?"[5]

Când ei au răspuns negativ (întrebarea în limba greacă folosește o particulă care presupune răspunsul "Nu") [10][11], Iisus a replicat: "Aruncați-vă mrejele pe partea dreaptă a bărcii și veți găsi ceva."[5] După ce au făcut aceasta, "ei nu au putut să scoată mrejele din cauza numărului mare de pești."[5]

Dându-și seama de identitatea celui care i-a sfătuit, ucenicul pe care-l iubea Iisus i-a zis lui Petru: "Este Domnul!" [5], la care Petru a sărit în apă pentru a-l întâlni (un aspect al poveștii adesea ilustrat în arta creștină), în timp ce ucenicii rămași l-au urmat cu barca, trăgând mrejele, care s-au dovedit pline cu 153 de pești mari.[5] Iisus a gătit și a mâncat o parte din pești împreună cu ucenicii.

Acest pasaj a fost în mod tradițional unul dintre lecturile liturgice de după Paști, iar predicile au fost realizate de Augustin de Hipona [12] și Ioan Gură de Aur [13]!

Galerie de artă[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pescuirea minunată

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pescuirea minunată
  1. ^ a b c d e f Luke 5:1-11, New International Version (Biblegateway)
  2. ^ John Clowes, The Miracles of Jesus Christ publicată de J. Gleave, Manchester, UK, 1817, p. 214, available on Google books
  3. ^ The Gospel of Luke de Timothy Johnson, Daniel J. Harrington, 1992 ISBN 0814658059 p. 89
  4. ^ The Gospel of Luke, de Joel B. Green 1997 ISBN 0802823157 page 230
  5. ^ a b c d e f g John 21:1–14, New International Version (Biblegateway)
  6. ^ Lockyer, Herbert, 1988, All the Miracles of the Bible ISBN 0310281016 page 248
  7. ^ The Gospel of John de Francis J. Moloney, Daniel J. Harrington, 1998 ISBN 0814658067 page 549
  8. ^ The Gospel of John de Frederick Fyvie Bruce, 1994 ISBN 0802808832 page 400
  9. ^ Reading the Gospel of John de Kevin Quast 1991 ISBN 0809132974 p. 142
  10. ^ J.W. Wenham, The Elements of New Testament Greek, Cambridge University Press, 1965, p. 75.
  11. ^ Boyce W. Blackwelder, Light from the Greek New Testament, Baker Book House, 1976, p. 120, ISBN 0801006627.
  12. ^ John E. Rotelle (ed) și Edmund Hill (tr), The works of Saint Augustine: A Translation for the 21st Century, Partea 3, Vol. 7 (Sermons: On the Liturgical Seasons), ISBN 1565480597.
  13. ^ Chrysostom, Homily 87 on the Gospel of John.