Moneda din gura peștelui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Apostolul Petru plătind darea pentru templu cu moneda scoasă din gura peștelui de Augustin Tünger, 1486.
Tilapia zilli ("peştele Sf. Petru") - servit într-un restaurant din Tiberias.

Moneda din gura peștelui este una din minunile lui Iisus, consemnată numai în Evanghelia după Matei (17:24-27).[1][2][3][4][5][6]

În conformitate cu evanghelia, după ce Iisus din Nazaret și ucenicii săi au sosit la Capernaum, cei care strângeau darea de două drahme pentru templu au venit la Apostolul Petru și l-au întrebat: "Învățătorul vostru nu plătește darea pentru templu?" Iar Petru a răspuns: "Ba da!"

Când Petru a intrat în casă, Iisus a fost primul care a vorbit:

"Care-i părerea ta, Simone?" a întrebat el. "De la cine iau dări sau bir regii pământului: de la fiii lor sau de la alții?"
"De la alții," a răspuns Petru. "Așadar, fiii sunt scutiți," i-a zis Iisus. Atunci el a spus:
"Dar ca să nu-i ofensăm, mergi pe lac și aruncă undița. Ia primul pește pe care-l prinzi; deschide-i gura și vei găsi o monedă de patru drahme. Ia-o și dă-o lor pentru mine și pentru tine."

Biblia nu numește acea specie de pește, dar specia Tilapia este uneori denumită peștele Sf. Petru.

Interpretare[modificare | modificare sursă]

În omilia sa, părintele Joseph-Marie Verlinde vorbește despre solidaritatea lui Isus Hristos venit să ajute omenirea, solidaritate și pentru îndepărtarea păcatelor acesteia, dându-și viața pe Cruce, și pentru stabilirea oamenilor ca fii ai lui Dumnezeu Tatăl. Imaginea peștelui și a drahmei, este, într-un fel, plata tributului pentru sine și pentru frații săi[7]. Isus pune astfel bazele societății iudeo-creștine actuale.

Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, acest miracol este sinonim cu a spune că Isus este însuși Fiul lui Dumnezeu întrucât El controlează elementele și animalele. Pentru arhiepiscop, prin această acțiune El demonstrează că natura este bună. În sfârșit, faptul că apostolul Petru plătește impozitul, semnifică prevestitor că acesta este omul care va primi cheile împărăției lui Dumnezeu și că prin aceasta va deveni primul suveran pontif, primul „șef” al Bisericii umane și spirituale

Pentru Jacques Ellul, acest miracol este în fapt mijlocul de a ridiculiza, de a trimite în derizoriu puterea politică și religioasă.[8]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Evanghelia după Matei (Matei 17:24-27)
  2. ^ Evanghelia după Matei 17:24-27
  3. ^ John Clowes - The Miracles of Jesus Christ (J. Gleave, Manchester, Marea Britanie, 1817), p. 194
  4. ^ Robert Maguire - The Miracles of Christ (Weeks and Co., London, 1863), p. 221
  5. ^ Daniel J. Scholz - Introducing the New Testament (2009), ISBN 0884899551, p. 86
  6. ^ Steven L. Cox, Kendell H Easley - Harmony of the Gospels (2007), ISBN 0805494448, p. 349
  7. ^ Homélie du Père Joseph-Marie Verlinde du lundi 11 aoüt 2003[1]
  8. ^ Jacques Ellul "Anarchie et christianisme" éditions la Table Ronde collection "la petite vermillon" pp. 95-97.