Mircea Săucan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Săucan
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Nof HaGalil⁠(d), Districtul de Nord, Israel Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
regizor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Regizorul Mircea Săucan.

Mircea Săucan (n. , Paris, Franța – d. , Nof HaGalil⁠(d), Districtul de Nord, Israel) a fost un regizor, scenarist și scriitor român. A emigrat în Israel în anul 1987.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la Paris dintr-un tată român (Alexandru Săucan) și o mamă evreică (Tereza Solomon), familia s-a mutat inițial în Praga, unde părinții s-au căsătorit oficial[4], pentru ca ulterior să se stabilească în România la Carei din 1934.

În urma Dictatului de la Viena, familia se refugiază între 1940–1944 la Sibiu și Sighișoara[4].

Între 19481952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova[4], unul dintre profesori (pentru scurt timp) fiindu-i chiar marele Eisenstein[5].

Căsătorit din 1959 cu Suzana (Juja) Roth, cu care are un băiat, Emil (n. 1961)[4].

Inițial sincer procomunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale[6]. Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus[5] și odată cu dispariția ambilor părinți[4].

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Scenarist[modificare | modificare sursă]

  • Casa de pe strada noastră (1957)
  • Când primăvara e fierbinte (1960)
  • Țărmul n-are sfârșit (1962)
  • Ziduri și mâini (1974)
  • Un sul de ceară (1975)
  • Impresii din copilărie (1977)
  • Le retour (1994)

Actor[modificare | modificare sursă]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

  • Camera copiilor, București, 1969;
  • Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989;
  • Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ediția (Isidore), traducere de Monica Costandache, Paris, 1994;
  • David rege, București, 1991;
  • Parastasul, București, 1994;
  • Funerailles a Bucarest, traducere de Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Mircea Săucan, Autoritatea BnF 
  2. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ a b c d e f Young jews - Romania
  5. ^ a b Astra Film
  6. ^ Observatorul cultural - Seară în memoria lui Mircea Săucan

Legături externe[modificare | modificare sursă]