Mihai Horia Botez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Botez
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[2] (internal bleeding[*][[internal bleeding (loss of blood that occurs from the vascular system into a body cavity or space)|​]][2]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMariana Celac[4] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
activist pentru drepturile omului
diplomat
politician
activist politic[*]​
disident Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[5]
limba engleză Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Partid politicPCR (–)
Alma materUniversitatea din București
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihai Horia Botez (n. , București, România – d. , București, România) a fost un matematician, diplomat și disident anti-comunist român, ajuns după Revoluția din 1989 ambasador al României la ONU și în Statele Unite ale Americii. Absolvent al Facultății de Matematică din București, unde a fost student al lui Octav Onicescu, Mihai Botez a lucrat mai întâi ca matematician cercetător[6], profesor asociat la catedra de cibernetică economică, statistici și cercetare din ASE (1967) și apoi ca lector la Facultatea de Matematică, catedra de Statistică și Calculul Probabilităților[7][8] și profesor (1970).[9]

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1967 a fost numit director al Centrului de Cercetări Preospective. Și-a susținut teza de doctorat la vârsta de 26 de ani, [10] la Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Mihoc. [11]

Între 1974 - 1977 a fost directorul Centrului Internațional de Metodologie a Studiului asupra Viitorului și Dezvoltării.

În 1976 petrece câteva luni ca invitat al Woodrow Wilson International Center for Scholars. [12]

În 1977 și-a pierdut posturile de director și cadru universitar din cauza exprimării disidenței față de regimul lui Nicolae Ceaușescu.

În 1979 redactează un „Memoriu al intelectualilor români” care este citit la Radio Europa Libera și publicat în revista franceză „La Nouvelle Alternative”.

În 1985 [7] (sau 1986[13]) participă la Congresul European al Culturii la Madrid, Spania. [14]

În 1987, după publicarea în revista franceză „L'Express” a unui interviu critic la situația din România, Mihai Botez este numit director al Centrului de Calcul din Tulcea. [15]

A primit azil politic în 1988 [7][16] în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii, unde se afla cu o bursă, după care a lucrat la o serie de instituții academice, Stanford University, Indiana University, Woodrow Wilson International Center for Scholars (septembrie-octombrei 1988). [17]

După Revoluția din 1989, a fost ambasador al României la ONU (1992-1994) [18] și în Statele Unite ale Americii (1994).

A murit de o hemoragie internă pe fond de ciroză hepatică. [10][16][17]

A fost căsătorit cu arhitecta Mariana Celac. S-a recăsătorit în Statele Unite cu Magda Sichitiu (care și-a schimbat numele în Magda Botez după căsătorie). [19]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Scrisori către Vlad Georgescu, Editura Fundațiior Culturale Române, 2003 [20][21]
  • Românii despre ei înșiși, Editura Litera, 1992;
  • Însemnări despre Ion Barbu, Editura Fundațiior Culturale Române, 1999;
  • Editura Fundațiior Culturale Române, Editura Fundațiior Culturale Române, 1994;
  • Lumea a doua - introducere în comunismologia structurală, Editura DU Style, 1997.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • La București o școală generală este numită în cinstea sa.[22]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c https://www.observatorcultural.ro/articol/un-raspuns-la-cazul-mihai-botez/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d https://www.nytimes.com/1995/07/27/obituaries/mihail-h-botez-54-envoy-and-futurist.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.catavencii.ro/secretele-lui-mihai-botez/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://books.google.co.jp/books?id=es5wDwAAQBAJ&pg=PT352&lpg=PT352&dq=mihai+botez+ambasador+mariana+celac&source=bl&ots=m7ea1LeLrd&sig=ACfU3U0feI8L6hfrSd42eTgaC8mqI80CYw&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwjLx4KvsuzpAhWIQN4KHewTDxsQ6AEwC3oECAsQAQ#v=onepage&q=mihai%20botez%20ambasador%20mariana%20celac&f=false  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Aspera, memoria.ro - bibliotecă digitală de istorie recentă, Memoria.ro 
  7. ^ a b c Mihai Botez: "Să găsim căile prin care intelectualii pot să devină independenți" Arhivat în , la Wayback Machine., Viorica Oancea, România literară - anul 2007, numărul 27, accesat la 22 ianuarie 2014
  8. ^ Mihai Botez, disidentul solitar — ACUM.TV 
  9. ^ Cazul Mihai Botez (drept la replică), 7 septembrie 2010, Viorica Oancea, Revista 22, accesat la 22 ianuarie 2014
  10. ^ a b Lumea exilului (II), Constantin Eretescu, Observator cultural - numărul 122, iunie 2002, accesat la 22 ianuarie 2014
  11. ^ 30 DE ANI CU MIHAI BOTEZ Arhivat în , la Wayback Machine., Solomon Marcus, România literară - anul 2000, numărul 15, accesat la 22 ianuarie 2014
  12. ^ Despre Mihai Botez și disidența românească Arhivat în , la Wayback Machine., Viorica Oancea, România literară - anul 2010, numărul 47, accesat la 22 ianuarie 2014
  13. ^ Despre disidența românească și despre vinovata noastră îndelungă tăcere Arhivat în , la Wayback Machine., 7 decembrie 2010, Viorica Oancea, Revista 22, accesat la 22 ianuarie 2014
  14. ^ Nicolae Manolescu, Cuvânt înainte la „Scrisori către Vlad Georgescu”, Ed. FCR, București, 2003
  15. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ a b http://articles.chicagotribune.com/1995-08-01/news/9508010098_1_government-of-nicolae-ceausescu-bucharest-exile
  17. ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ MAE
  19. ^ Lungul drum spre Pulitzer, 19 martie 2010, Carmen Dragomir, Jurnalul Național, accesat la 22 ianuarie 2014
  20. ^ Singurătatea disidentului de cursă lungă Arhivat în , la Wayback Machine., Tudorel Urian, România literară - anul 2003, numărul 31, accesat la 22 ianuarie 2014
  21. ^ Selectia Formula As, Formula AS - anul 2003, numărul 582, accesat la 22 ianuarie 2014
  22. ^ http://wikimapia.org/143841/ro/deleted, wikimapia.org  Legătură externa în |title= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mihai_Horia_Botez&oldid=15550368