Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte
Creat(ă) laseptembrie 1986
LocațieAcademia Sârbă de Științe și Arte
AutoriPavle Ivić, Antonije Isaković, Dušan Kanazir, Mihailo Marković, Miloš Macura, Dejan Medaković, Miroslav Pantić, Nikola Pantić, Ljubiša Rakić, Radovan Samardžić, Miomir Vukobratović, Vasilije Krestić, Ivan Maksimović, Kosta Mihailović, Stojan Ćelić, Nikola Ćobeljić
ScopNaționalismul sârb, Serbia Mare

Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte (adesea menționat de sârbi ca SANU Memorandum) a fost un document redactat de o comisie a Academiei Sârbe din 1985 până în 1986. În 1986, anumite părți din document au fost publicate de Večernje novosti.[1] Memorandumul a devenit foarte cunoscut în Iugoslavia deoarece punctele de vedere despre națiune erau controversate, și s-a cerut reorganizare fundamentală a statului.[1] Tema principală a fost că descentralizarea a dus la dezintegrarea Iugoslaviei și că sârbii au fost discriminați de către structura constituțională iugoslavă.[2] Alături de celelalte republici iugoslave, inclusiv Serbia, aceasta a fost considerată a fi o manifestare a naționalismului sârb și a Serbiei Mare.[3] Se presupune că a fost un moment cheie în dezintegrarea Iugoslaviei, și a contribuit la războaiele iugoslave.[2]

Membrii comisiei[modificare | modificare sursă]

Comisia era alcătuită din 16 intelectuali sârbi:[4]

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Memorandumul este împărțit în două părți: una despre „Crizele în Economia și Societatea Iugoslavă” iar cealaltă despre „Statutul Serbiei și Națiunea Sârbilor”.[5] În prima parte se relatează despre fragmentarea economică și politică a Iugoslaviei după aprobarea constituției din 1974. A doua parte, relatează despre cea ce considerau autorii că Serbia are un statut inferior în Iugoslavia, folosindu-se de statul sârbilor din Kosovo și Croația pentru a justifica afirmația.

Conținutul memorandumului[modificare | modificare sursă]

Reacții[modificare | modificare sursă]

Ivan Stanbolić, care la acea vreme era Președintele Serbiei, a numit memorandumul un act „în memoriam pentru Iugoslavia”.[6] Slobodan Milošević l-a numit „o manifestare a naționalismului furibund, o otravă injectată de dușmanii dinăuntru și din afară, spre a distruge Iugoslavia”.[7] Deși Milošević nu a făcut publică această afirmație, Dobrica Ćosić și alți intelectuali naționaliști au perceput tăcerea lui ca o dovadă a susținerii ideilor elaborate în document.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bokovoy, Irvine, Lilly p.322
  2. ^ a b en „1986: The Memorandum”. European Stability Itiative. . Accesat în . 
  3. ^ Meštrović, p.102
  4. ^ Miller, p.268
  5. ^ Frucht, p.526
  6. ^ Bianchiani, p.147
  7. ^ a b Doder, Branson, p.60

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bianchini, Stefano (). Problema iugoslavă. BIC ALL. ISBN 973-571-449-3. 
  • en Bokovoy, Melissa Katherine; Irvine, Jill A.; Lilly, Carol S. (). State-society relations in Yugoslavia, 1945-1992. Palgrave Macmillan. ISBN 0-312-12690-5. 
  • Doder, Dusko; Branson, Louise (). Miloșevici. Portretul unui dictator. BIC ALL. ISBN 973-571-523-6.  Parametru necunoscut |locație= ignorat (ajutor)
  • en Frucht, Richard C. (). Eastern Europe: An Introduction to the People, Lands, and Culture. Library of Congress. ISBN 1-57607-800-0. 
  • en Meštrović, Stjepan Gabriel (). Genocide after emotion: the postemotional Balkan War. Routledge. ISBN 0-415-12294-5. 
  • en Miller, Nick (). The Nonconformists: Culture, Politics, and Nationalism in a Serbian Intellectual Circle, 1944-1991. Central European University Press. ISBN 978-963-9776-13-5. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]