Marcel Aderca
| Marcel Aderca | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Craiova, România |
| Decedat | (88 de ani) București, România |
| Părinți | Felix Aderca |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | traducător |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Activitate | |
| Studii | Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București Facultatea de Litere a Universității din București |
Modifică date / text  | |
Marcel Aderca (n. 26 ianuarie 1920, Craiova – d. 21 martie 2008, București) a fost un traducător român, ce a tradus din limba franceză cărți de istoria artei și de literatură. Era fiul scriitorului Felix Aderca.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Craiova în familia lui Felix Aderca (1891-1962) și a Rubinăi (născută Rifca Penchas) (1890-1974). A urmat Școala elementară (1927-1930) și Liceul „Gh. Lazăr” (1931-1938) din București. Tatăl său l-a sfătuit să-și aleagă o meserie practică, așa că tânărul Marcel a dat admitere la Facultatea de Arhitectură și a urmat apoi doi ani de studii la Facultatea de Textile, până când a fost exmatriculat potrivit legilor rasiale.[1] A urmat apoi Colegiul pentru studenții evrei (1941-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde a obținut licența în 1945. Ulterior a urmat cursuri la Institutul de Studii Politice și Administrative din București (1948-1949).[2]
A lucrat ca redactor la Editura Cartea Rusă (1945-1948), șef al serviciului publicații la Direcția Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1949-1952), asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953) și redactor la Editura pentru Literatură Universală (1953-1975).[2]
Marcel Aderca a desfășurat o activitate îndelungată ca traducător de limba franceză,[1] contribuind la difuzarea valorilor literaturii și culturii europene în limba română.[2] Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanului Husarul de pe acoperiș de Jean Giono. A colaborat la revistele România literară, Viața Românească, Manuscriptum, Steaua.
El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987.[1] A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe tema antisemitismului intitulată F. Aderca și problema evreiască (publicată în 1999 de Editura Hasefer din București).[1][3][4][5]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- F. Aderca și problema evreiască, București, 1999.
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Jean Giono, Husarul de pe acoperiș, pref. de Constantin Ciopraga, București, 1966;
- San Lazzaro, Modigliani, Portrete, București, 1966;
- Raoul-Jean Moulin, Cézanne, Naturi moarte, București, 1966;
- Velásquez, Antologie de texte, selecție și cronologie de Vasile Florea, București, 1966;
- John Rewald, Cézanne. Peisaje, București, 1967;
- Cécile Goldscheider, Rodin. Perioada 1840-1886, București, 1967;
- Cécile Goldscheider, Rodin. Perioada 1886-1917, București, 1968;
- Eugen Ionescu, Teatru, I Ucigaș fără simbrie, București, 1968;
- Romain Gary, Prima dragoste, ultima dragoste, pref. de Romul Munteanu, București, 1968;
- Henri Perruchot, Gauguin, Tahiti, București, 1968;
- Enrique Lafuente Ferrari, Velásquez. Infanți și infante, București, 1968;
- J. E. Muller, Klee. Figuri și măști, București, 1969;
- J. E. Muller, Pictura modernă, IV De la cubiști la primii abstracți, București, 1969;
- H. Chevalier, Pictura modernă. V Pictura abstractă, București, 1969 (ed. II, 1987);
- Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, București, 1969 (altă ed. cu titlul: Zorba Grecul, 1999);
- Eugen Ionescu, Teatru, I Victimele datoriei. Tabloul, București, 1970;
- Albert Camus, Teatru, I. Cei drepți, București, 1970 (altă ed., 1996);
- Alphonse Allais, Să fim sobri!, pref. de Marian Popa, București, 1971;
- Piet Legay, Furtună la Tobruk, București, 1971;
- André Maurois, Prometeu sau Viața lui Balzac, București, 1972;
- Henri Charrière, Papillon, III, pref. de Modest Morariu, București, 1972 (trad. revăzută și completată de Pavel Popescu, 1991);
- Eugen Ionescu, Jocul de-a măcelul, București, 1973;
- Emmanuel Roblès, Pledoarie pentru un răzvrătit, 1973;
- Hervé Bazin, Preafericiții de pe Insula Dezolării, note de M. Aderca, București, 1974;
- Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, pref. de R. Toma, București, 1977 (altă ed., 2000);
- Jules Romains, Oameni de bunăvoință, V Trufașii, București, 1979;
- Jan Paweł Gawlik, Examenul, piesă jucată la Teatrul Național „I. L. Caragiale”, stagiunea 1979/1980.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Avram Croitoru, „Marcel Aderca: Scrisul - o constantă a sufletului”, în Realitatea Evreiască, nr. 240 (1040), 1-18 noiembrie 2005, p. 14.
- ^ a b c Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, pp. 14-15. ISBN 973-697-758-7
- ^ Boris Marian, "Un scriitor care nu merită uitarea" Arhivat în , la Wayback Machine., în Realitatea Evreiască, nr. 292-293 (1092-1093), martie-aprilie 2008.
- ^ Ovidiu Morar, Scriitorii evrei și „corectitudinea politică” din România Arhivat în , la Wayback Machine., în Convorbiri Literare, iulie 2007.
- ^ Andrei Oișteanu, Inventing the Jew. Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central East-European Cultures, University of Nebraska Press, Lincoln, 2009, pp. 36, 292, 293, 298, 301, 303. ISBN 978-0-8032-2098-0
Referințe critice[modificare | modificare sursă]
- Nicolae Carandino, Autori, piese și spectacole (1966-1970), 1973;
- Alexandru Balaci, Studii și note literare, 1979;
- V. Chifor, Felix Aderca sau vocația experimentului, 1996;
- Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, pp. 14–15. ISBN 973-697-758-7