Liudolf de Saxonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Genealogia dinastiei Ottoniene, cu Ludolf dux Saxonie în partea superioară, conform cronicii Sfântului Pantaleon, Köln, secolul al XII-lea

Liudolf (n. în jur de 805 - d. 12 martie 864 sau 866) a fost conte de Saxonia.

Liudolf era fiul contelui (Graf) Bruno (Brunhart)[1] cu soția sa, Gisla de Verla[2]; autorii ulteriori l-au numit ca duce al saxonilor răsăriteni (dux orientalis Saxonum, probabil începând din 850) și conte de Estfalia. Într-adevăr, Liudolf își extinsese posesiunile din Saxonia de est și a devenit conducător (dux) în timpul războaielor întreprinse de regele Ludovic Germanul din dinastia Carolingiană împotriva normanzilor și slavilor. Casa conducătoare a Franciei răsăritene (Germania, dinastia Ottoniană, este numită și dinastia Liudolfingilor pornind de la numele său, Liudolf fiind primul conducător consemnat al acestei dinastii.

Cândva înainte de anul 830 Liudolf s-a căsătorit cu Oda, fiică a princeps franci din neamul Billungilor. Oda a murit în 17 mai 913, se presupune că la impresionanta vârstă de 107 ani.[3]

El a avut șase copii:[4]

Prin căsătoria sa cu fiica unui nobil franc, Liudolf a pus în practică sugestiile propuse de Carol cel Mare pentru păstrarea integrității Imperiului francilor.

În 845/846, Liudolf și soția sa au călătorit la Roma pentru a solicita papei Sergiu al II-lea permisiunea de a fonda lăcașuri instituite după modelul bisericii din Brunshausen în jur de 852 și mutate în 881 pentru a constitui abația Gandersheim. Fiica minoră a lui Liudolf, Hathumod, a devenit prima abatesă.

Liudolf este înmormântat în Brunshausen.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Encyclopaedia Britannica, Vol 24, Ed. Hugh Chisholm, (1911), 268.
  2. ^ de:Liudolf (Sachsen)
  3. ^ Saint Odilo (Abbot of Cluny), Queenship and sanctity: The lives of Mathilda and The epitaph of Adelheid (trad. Sean Gilsdorf), Catholic University of America Press, 2004, p. 24.
  4. ^ Gerd Althoff și Christopher Carroll, Family, friends and followers: political and social bonds in medieval Europe Cambridge University Press, 2004, p. 38.
  5. ^ The rise of the medieval world, 500-1300: a biographical dictionary (ed. Jana K. Schulman), Greenwood Press, 2002, p. 271.
  6. ^ The rise of the medieval world, 500-1300: a biographical dictionary, p. 271.