Leny Caler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Leny Caler
Leny Caler.jpg
Informații generale
Data și locul nașterii România 1904, București
Data și locul decesului Germania 1992, Berlin
Ocupație cântăreață, actriță
Case de discuri His Master's Voice

Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, d. 1992) a fost o actriță și cântăreață de muzică ușoară din România.

Îndemnată de actrița Maria Ventura să aleagă scena,[1] Leny Caler a absolvit conservatorul particular de artă dramatică al actorului Alexandru Mihăilescu. După ce Mihail Sebastian și Mircea Ștefănescu, doi tineri cronicari de teatru la acea vreme, o remarcă în „D'ale carnavalului” a lui I.L. Caragiale și în „Amor veghează” de Robert de Flers și Caivallet, Leny Caler este angajată prin 1924 (?) de Lucia Sturdza Bulandra la teatrul „Regina Maria”. Când actorul Ion Iancovescu o solicită ca parteneră în noul său teatru „Fantasio”, Lany Caler părăsește compania Bulandra pentru o stagiune, și apoi colaborează și cu „Teatrul Nostru” a lui Sică Alexandrescu. În stagiunea 1934-1935 la teatrul Regina Maria, compania lui Bulandra o ia ca co-asociată, compania numindu-se „Bulandra-Maximilian-Storin-Leny Caler”.[2]

Leny Caler a jucat atât roluri feminine cât și în travesti.[3]

Tudor Arghezi este atât de încântat de ea încât îi dedică o „Inscripție” în „Bilete de papagal”,[4] iar Elly Roman compune cântece de muzică ușoară pentru vocea ei,[5] pe care le-a înregistrat la casa de discuri londoneză His Master's Voice.

Fiind evreică, Leny Caler a avut de suferit din cauza legislației antisemite, dar Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Național și șef la Direcția Teatrelor i-a permis lui Caler să joace la Teatrul evreiesc Barașeum.[6]

În 1944 înființează împreună cu George Vraca Teatrul Victoriei, unde director artistic era soțul ei, Scarlat Froda. A colaborat cu mulți regizori ai epocii, printre care Sică Alexandrescu (care a protejat-o și el în timpul războiului),[7] și Soare Z Soare.

Personajul Corina din piesa lui Mihail Sebastian Jocul de-a vacanța a fost scris pentru ea,[8] iar Camil Petrescu a folosit-o ca model pentru mai multe personaje din operele sale.[9]

S-a exilat la Berlin la sfârșitul anilor 1950.

Un premiu de actorie este numit în cinstea ei.[10]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Artistul și oglinda, București, 2004

Referiri la Leny Caler[modificare | modificare sursă]

  • Mihail Sebastian, Convorbiri cu: Istrate Micescu, Tudor Arghezi, Radu D. Rosetti, C-tin Argetoianu, C-tin Stere, Liviu Rebreanu, Leny Caler, Universal Dalsi, București, 2002
  • Marea iubire a lui Mihail Sebastian, piesă de teatru în regia Dianei Mihailopol[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://yorick.ro/interbelici-in-alb-negru/
  2. ^ http://www.istoria-artei.ro/resources/files/art5_Iolanda___CALER.pdf
  3. ^ http://old.cotidianul.ro/sinii_fata_cu_emanciparea_femeilor-19910.html
  4. ^ http://www.observatorcultural.ro/Tipareste-pagina*articleID_4571-printPage_1-setWindowName_shEAPopUpWnd-articles_details.html
  5. ^ Ioana Parvulescu - Leni Caler si incurcatele povesti interbelice, in Romania Literara, nr. 43/2002
  6. ^ http://www.romlit.ro/liviu_rebreanu_o_contiin_politic_vulnerabil
  7. ^ http://www.ushmm.org/research/center/presentations/.../chapter_13.pdf
  8. ^ http://www.romlit.ro/jurnal_intim
  9. ^ http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/redescoperirea-romaniei/camil-petrescu-trofeu-al-frumoaselor-vanitoase-517330.html
  10. ^ http://stiri.rol.ro/dar-din-dar-se-face-haz-decernarea-premiilor-pacala-si-harababura-marca-geo-saizescu-168017.html
  11. ^ http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-3183519-reprezentanti-teatrului-mondial-vin-festivalul-babel.htm

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]