Lavra Poceaiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Catedrala Maicii Domnului din Poceaev

Lavra Poceaev (în limba ucrainiană: Свято-Успенська Почаївська Лавра) este un ansamblu monastic de mari dimensiuni construit în orașul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului.

Istorie și legendă[modificare | modificare sursă]

Prima atestare datează din 1527, deși tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, când câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a aparut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, și, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfântul Picioruș”. În secolul 16, mănăstirea a devenit suficient de bogată ca să fie extinsă și reconstruită din piatră. O boieroaică din partea locului, Ana Hojska, a contribuit prin numeroase danii la prosperitatea Lavrei; una din donațiile cele mai importante fiind o icoană ce va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune ca ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrată cu puteri vindecătoare.

Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a intors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Aceasta a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe lângă Papă (Pototki fiind catolic) ca Sfântul Iov să fie canonizat și de biserica Apuseană. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrala Adormirii a cărei construcție o finanțase.

În 1604 intră în comunitatea monastică Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu ca Sfântul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al așezământului, va instala în 1630 o tiparniță care va produce un mare numar de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia in 1831, sub dominatia țaristă, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odata cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori.

In 1833 manastirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind resedinta de vara a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarata Mecca pentru ortodocsii din imperiul Rus precum si pentru zona balcanica. Imperiul Tarist a sustinut aceasta tendinta, fiind un avanpost al panslavismului intr-o regiune in care greco-catolicii devenisera majoritari, si fiind la doar cativa kilometri de Galitia habsburgica.

Turnul clopotniţă şi Catedrala Sfintei Treimi

Dupa revolutia din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorita acestui fapt, precum si persecutiilor ce au inceput in Biserica Ortodoxa Rusa, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze in anul 1923. Incepand din 1929 Lavra a fost supusa unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varsovia, insa numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odata cu intreaga regiune, parte a Republicii Sovietice Ucrainiene. Ostilitatea religioasa a noii conduceri si-a făcut simtita prezenta din plin, nu insa pana la punctul de a inchide manastirea, cum s-a intamplat cu multe alte lacasuri din spatiul sovietic, asta si atorita numarului mare de pelerini ce veneau din diverse regiuni ale URSS, riscandu-si viata si libertatea, sa se inchine la Poceaev. In timpul ocupatiei naziste din timpul razboiului manastirea nu a fost inchisa, insa multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge in mainile sovieticilor. In aceasta perioada a aparut Biserica Ortodoxa Autocefala Ucrainiana, sub a carei juristidictie a ajuns si Lavra Poceaev. Dupa razboi, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, in conditiile desfintarii Bisericii greco-catolice si reconvertirii fortate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. In finalul anilor 50, odata cu Nichita Hrușciov o noua campanie antireligioasa si-a spus cuvantul si asupra Lavrei, prin numeroase inspectari si monitorizare constanta , culminand in 1959 cu confiscarea cladirilor bisericilor si reconvertirea lor in Muzee ale Ateismului. In 1980 muzeele s-au transformat in scoala teologica si in 1991 in seminar. Dupa desfintarea URSS, încercarile repetate de greco-catolicilor ca si ale ortodocsilor apartiand de patriarhia de Kiev de a ocupa ansamblul s-au soldat cu esecuri, Lavra dispunand de voluntari cazaci si de paza militarizata. Fostul ministru ucrainian Viktor Ianukovici este unul dintre cei mai ferventi sustinatori ai Lavrei. De la obtinerea independentei tarii, comunitatea de la Poceaev a facut numeroase eforturi pentru a transforma Lavra in al doilea centru monastic ca importanta din Ucraina, dupa cel de la Kiev. O bogata activitate editoriala si tipografica a raspandit faima Lavrei in spatiul vestic postsovietic. Lavra Poceaev este una din cele mai populare destinatii de pelerinaj din Ucraina, Belarus, Polonia, Rusia, Romania si Republica Moldova, precum si din alte zone ortodoxe mai indepartate.

Ansamblul Lavrei[modificare | modificare sursă]

Ansamblul arhitectural este dominat de Catedrala Adormirii Maicii Domnului, construita dupa planurile arhitectului german Gottfried Hoffmann cu sprijinul financial al lui Nicolae Potocki. La data finalizarii (1753) a fost una dintre cele mai mari biserici greco-catolice din lume. Stilul este eclectic, avand atat elemente baroce cat si neoclasice. Alaturi de ea s-au contruit un paraclis in 1862 si o trapeza in 1888. Un incendiu din 1874 a prilejuit redecorarea catedralei in stil ortodox. Ansamblul adaposteste pe langa mormantul ctitorului doua din cele mai faimoase relicve ale Ucrainei, piatra Sfantului Piciorus si Icoana Nascatoarei de Dumnezeu.

Imagine din interiorul Catedralei

Pe latura de Sud-Est a catedralei se înalță turnul clopotniței construit între 1861 si 1869. Acesta are o înălțime de 65 de metri și 4 nivele, fiind unul dintre cele mai înalte din Ucraina. Clopotul cel mare, turnat in 1886, cântărește 11,5 tone.

Între 1906 și 1912 s-a construit în incinta ansamblului Catedrala Sfintei Treimi după planurile arhitectului Alexei Sciusev. Aspectul ei auster este inspirat de arhitectura ecleziala rusă din nord. Portalurile sunt decorate cu frește și mozaicuri de Nicolas Roerich.

Bisericile rupestre ale Sfântului Iov și ale sfinților Antonie și Teodosie sunt practic peșteri de mici dimenisuni săpate în stânca pe care e construită Catedrala. Construcția lor s-a desfășurat între 1774 și 1860.

Două construcții recente întregesc ansamblul, una finalizată în 1997 pentru a celebra a 400 aniversare a icoanei Născătoarei dăruităa de Ana Hoiskaja, iar cealaltă, finalizată în 2000, aniversează doua milenii de Creștinism.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Ambrosius, Hegumen of Pochaev. Tales about Pochaev Assumption Lavra. Pochaev, 1878.
  • V.P. Andriyivsky. On Pochayivska Lavra. Kiev, 1960.
  • Monasteries of the Russian Orthodox Church. Moscow, 2000.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lavra Poceaiv