Laurencius de Longo Campo
Laurencius de Longo Campo (n.? -d.1300) a fost primul, dar nu singurul comite săsesc al orașului Câmpulung, din Țara Românească. După modelul comunităților săsești din Transilvania, și micul grup de sași stabiliți la sud de Carpați a avut în frunte un comite, ce purta și numele de greav. Laurencius de Longo Campo a fost, probabil, ultimul comite al Câmpulungului, piatra sa funerară aflându-se și astăzi în Biserica Catolică din oraș, numită si Bărăția, constituind cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului. Inscripția este datată în anul 1300 si are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300."). În jurul acestui personaj s-a stârnit o amplă dezbatere științifică, unii istorici considerându-l un reprezentant al regelui maghiar, alții un simplu ales al comunității săsești din Câmpulung, ce dădea seamă unuia din voievozii de la sud de Carpați (probabil celui ce rezida la Argeș). Funcția comitelui a fost înlocuită apoi de cea a "județului", ales de orășeni și ajutat de 12 pârgari ("bürgeri").
Legături externe [modificare]
| Predecesor: ... |
Comite al Câmpulungului ? - 1300 |
Succesor: Încorporat la Țara Românească; comiții sunt înlocuiți cu județi |
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.
