Laura Pavel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Laura Pavel
Laura5.JPG
Naștere 19 octombrie 1968,
Deva
Ocupație critic literar, eseistă
Naționalitate română
Activitatea literară
Operă de debut Antimemoriile lui Grobei

Laura Pavel (n. 19 octombrie 1968, Deva) este critic literar, teatrolog, eseistă și universitar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiica Dorei Pavel (n. Voicu), scriitoare, și a lui Eugen Pavel, lingvist, cercetător științific. Este căsătorită cu criticul și istoricul literar Călin Teutișan. Studii liceale umaniste la Cluj (1983-1987). Licențiată a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-engleză, cu Diplomă de merit (1992). Devine preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), apoi lector (1998-2003) la specialitățile de teoria dramei și teatrologie de la catedra de teatru a aceleiași facultăți. În prezent, este conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai”, la specialitățile istoria teatrului universal, antropologie teatrală, artele spectacolului și studii culturale, Performance Theory, precum și director al Departamentului de Teatru. A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. Bursieră la Universitatea Liberă din Bruxelles (1993), Universitatea Indiana din Bloomington (1997) și la Universitatea din Amsterdam (2000). Beneficiază de o bursă de creație din partea Fundației pentru o Societate Deschisă (1995). Doctor în filologie cu teza Eugène Ionesco sau experiența nesupunerii (2002). Debutul absolut cu poezie în revista „Tribuna” (1984), iar cu cronică literară și proză scurtă în „Echinox” (1988). Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice în revistele „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Semnal teatral”, „Viața românească”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Observator cultural”, „Steaua”, „Vatra”, „Transylvanian Review”, „aLtitudini”, „Euresis”, „Synergies Roumanie”, „Journal for the Study of Religions and Ideologies”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai” Dramatica și Philologia, „Dialogues francophones”, „Alternatives théâtrales” (Bruxelles) ș.a., precum și în volume colective din țară și străinătate; publică, de asemenea, proză scurtă în „Echinox” și „Contrapunct”.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

Anti-lumea.JPG
Fictiune teatral.jpg

Prefețe. Ediții[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Breban, Bunavestire, ediția a IV-a, prefață, tabel cronologic și referințe critice, Pitești, Ed. Paralela 45, 2002.
  • Sorin Crișan, Jocul nebunilor, prefață, Cluj, Ed. Dacia, 2003.
  • Dumitru Țepeneag, La belle Roumaine, ediția a II-a, revăzută, prefață, București, Ed. Art, 2007.
  • Nicolae Breban, Bunavestire, ediția a V-a definitivă, cronologie și referințe critice, vol. I-II, București, Jurnalul Național & Ed. Curtea Veche, „Biblioteca pentru toți”, 2011.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Melanie Klein, Iubire, vinovăție, reparație (traducere din limba engleză, în colaborare), Binghamton & Cluj, Ed. S. Freud, 1994.
  • Evelyn Underhill, Mistica (traducere din limba engleză), Cluj, Ed. „Biblioteca Apostrof”, 1995.

Volume colective (coautor)[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar analitic de opere literare românești, coordonator Ion Pop, vol. I-IV (1998-2003); ediție definitivă, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007.
  • Ionesco după Ionesco / Ionesco après Ionesco, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2000.
  • Dumitru Tsepeneag. Les Métamorphoses d’un créateur: écrivain, théoricien, traducteur (Les actes du colloque organisé les 14-15 avril 2006), Timișoara, Editura Universității de Vest, 2006.
  • T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți, București, Institutul Cultural Român, 2006.
  • Spiritul critic la Cercul Literar de la Sibiu, Cluj, Ed. Accent, 2009.
  • Poetica dell’immaginario. Imago 2, coordonator Gisèle Vanhese, Arcavacata di Rende (Cosenza), Centro Editoriale e Librario dell’Università della Calabria, 2010.
  • Multiculturalismo e multilinguismo / Multiculturalisme et multilinguisme, a cura di Gisèle Vanhese, Quaderni del Dipartimento di Linguistica. Università della Calabria, 25, 2010.
  • Antologia prozei scurte transilvane actuale, Cluj, Ed. Limes, 2010.
  • Dicționarul cronologic al romanului românesc. 1990-2000 (autori: Ion Istrate, coordonator științific, Doru Burlacu, Liliana Burlacu, Ioan Milea, Mihaela Mudure, Laura Pavel, Aurel Sasu, Ioana Tămăian, Călin Teutișan, Adrian Tudurachi, Ligia Tudurachi, Magda Wächter), București, Editura Academiei Române, 2011.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte (1997)
  • Premiul „Henri Jacquier” al Centrului Cultural Francez din Cluj (2002)
  • Premiul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (2002)
  • Premiul „Cartea anului - Critică și istorie literară” al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2007)
  • Premiul Comenius al Universității „Babeș-Bolyai” (2008, 2010)
  • Premiul pentru reprezentativitate al Universității „Babeș-Bolyai” (2009)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iată opinia criticului Gabriel Dimisianu exprimată la apariția cărții: „Cu simpatic aplomb, pentru că este al tinereții, eseista proclamă din punctul de pornire intenții radical înnoitoare, angajată pe «calea unei lecturi lipsite de prejudecăți», din a cărei perspectivă psihocritică nu numai ca autor Nicolae Breban va fi perceput, dar și ca «metapersonaj» (în altă parte este văzut ca «suprapersonaj» al propriilor romane” (O carte despre Nicolae Breban, în „România literară”, XXX, 1997, nr. 47, 26 noiembrie-2 decembrie, p. 4).
  2. ^ Dosarul critic al receptării acestei monografii este elocvent: „Una din intuițiile fundamentale ale autoarei este, cred, în primul rând una stilistică: aceea de a-și modifica, aproape imperceptibil, modulațiile vocii critice în funcție de tema tratată. [...] Extrem de inteligent exploatat în carte este momentul memorialistic în care Ionesco, autorul, se trezește rătăcit în propriile sale decoruri, intrat dincolo de oglindă în prezentificarea reală a lumii Celuilalt, scenă care in nuce oferă cheia întregii cărți a Laurei Pavel, în care autorul, personajele sale și vocea regizorală precizând ritualic didascaliile se împletesc” (Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, în „Steaua”, LIV, 2003, nr. 1-2, p. 84-86).
    „Tânăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent «raționalistă și etică». O premisă insolită a acestei alianțe o constituie excluderea absurdului din câmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd. [...] Ni se par demne de toată atenția considerațiile d-sale asupra scriitorului ca producător de farse tragice și doctrinar al «sintezei teatrale» a tragicului și comicului, pe urmele lui Pirandello, pe care îl admira în chip deosebit. [...] Tragicul și comicul nu sunt considerate exclusiv categorii estetice, ci «concepte transgresive de analiză culturală». Altminteri spus, are loc o relaxare a esteticului prin existențial. Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului” (Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, în „România literară”, XXXVI, 2003, nr. 11, 19-25 martie, p. 9).
    „Laura Pavel își manifestă intenția, deosebit de ambițioasă, de a depăși, pe de o parte, datele ionescologiei franceze, anglo-americane și românești de până acum, iar, pe de altă parte, de a constitui prin contribuția ei mai mult decât un studiu monografic, fie el și exhaustiv, al operei și personalității ionesciene. Prin lectura ei interpretativă, ce se vrea radical nouă, eseista clujeană își propune, astfel, să ne ofere un «portret cât mai fidel, sau, cel puțin, cât mai plauzibil, al fascinantului personaj Ionesco». Dar, mult dincolo de o asemenea proiecție ce rămâne încă, măcar prin intenția ei, în cadrele unei lecturi întrucâtva «tradiționale», autoarea vizează, prin demersul ei critic, revizuirea unor concepte funcționale în teoria literară și în istoria ideilor literare” (Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, în „Apostrof”, XIV, 2003, nr. 6, p. 19).
    „Examinarea chipurilor în care prin coliziunea unor coduri literare extrem de diferite Ionesco izbutește să creeze o antilume, dar și o operă literară de maximă soliditate, îi izbutește pe deplin Laurei Pavel. Așa încât o lectură ce la început mi s-a părut una «de efort» a devenit una «de plăcere», stimulativă din punct de vedere intelectual. Cartea tinerei exegete clujene e una de mâna întâi, cea mai bună monografie consacrată marelui scriitor apărută în spațiul cultural românesc” (Mircea Morariu, Ionesco, anti-lumea unui sceptic, în „Familia”, 2003, nr. 6, p. 89).
    „Destul a vegetat Ionesco în limbul absurdului camusian. Și exegeții săi, de asemenea. Era vremea unor revizuiri care să confere autorului, și egal exegetului, o nouă personalitate în urma naturalului joc consacrare/contestare. Orice erezie e în fond un act de curaj și nu altfel s-ar putea numi atitudinea polemică a Laurei Pavel în cartea sa Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, ce și propune să se distanțeze de ionescologia franceză, anglo-americană și românească, disociind teatrul ionescian de categoria absurdului și tulburând apele unei sintagme aproape blocate în banalitatea ei: «teatrul absurdului»” (Teodora Dumitru, Încă un Ionesco, în „Adevărul literar și artistic”, 2004, nr. 714, 27 aprilie, p. 5).

Referințe critice (on-line)[modificare | modificare sursă]

Bibliografie (selectivă)[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Rațiu, „Antimemoriile lui Grobei”, în „Echinox”, 1997, nr. 7-8-9; Horea Poenar, Învăluirea interpretării și punerea în ordine a analizei, în „Steaua”, 1998, nr. 4-5; Mihaela Ursa-Pop, Un Nicolae Breban postmodern, în „Apostrof”, 1998, nr. 11; Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, Ed. Fundației Culturale Române, 2000, p. 153-158; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic, vol. III, Pitești, Ed. Paralela 45, 2001, p. 29-30; Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau Ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, în „Steaua”, 2003, nr. 1-2; Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, în „România literară”, 2003, nr. 11, 12; Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, în „Apostrof”, 2003, nr. 6-7; idem, Ionesco. L’anti-monde d’un sceptique, în „Euresis”, 2004, no. 2; Mircea Morariu, „Ionesco. Anti-lumea unui sceptic”, în „Familia”, 2003, nr. 6; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2003, p. 334-336; idem, Despre adevărul iluziei, în „Contemporanul-Ideea europeană”, 2004, nr. 11; Gabriel Coșoveanu, Autoficționalizarea – un Panaceu?, în „Ziua literară”, 2004, nr. 132; Dicționar Echinox, coordonator Horea Poenar, București & Cluj, Ed. Tritonic, 2004, p. 278-281; ediția a II-a, Pitești, Ed. Paralela 45, 2008, p. 298-303; Teodora Dumitru, Încă un Ionesco, în „Adevărul literar și artistic”, 2004, nr. 714; Maria Bote, Ficțiune și teatralitate, în „Echinox”, 2004, nr. 3-6; Mara Magda Maftei, Retorici textuale, în „Contemporanul-Ideea europeană”, 2004, nr. 10; Iulian Boldea, Anti-lumea unui sceptic, în „Vatra”, 2005, nr. 3-4; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, M-Z, Pitești, Ed. Paralela 45, 2006, p. 311; Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, P-R, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2006, p. 110-111; Ana Maria Tăut, Țepeneag în vizor, în „Steaua”, 2007, nr. 12; Irina Petraș, Literatura română contemporană. O panoramă, București, Ed. Ideea Europeană, 2008, p. 671-674; Ruxandra Cesereanu, Eugen Ionesco – hermeneutici aplicate și diverse, în „Steaua”, 2009, nr. 10-11; Călina Bora, Teatrul politic și lupta pentru identitate, în „Steaua”, 2012, nr. 9-10; Daria Ioan, Passions de l' identité dans un théâtre qui regarde, în „Ekphrasis”, 2013, nr. 1.

Legături externe[modificare | modificare sursă]