Johan Huizinga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în februarie 2006

Johan Huizinga (n. 7 decembrie 1872, Groningen; d. 1 februarie 1945, De Steeg lângă Arnheim), este un istoric, profesor şi eseist olandez. A studiat literaturile orientale la Groningen, apoi la Leipzig, afirmându-se în 1897 cu o teză despre teatrul indian. În 1897–1905 predă istoria la o şcoală din Haarlem.

După succesul înregistrat cu volumul Originile oraşului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievală şi contemporană la Universitatea din Groningen. Din 1915 până în 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. În 1938 este ales vicepreşedinte al Comitetului internaţional pentru cooperare intelectuală al Ligii Naţiunilor. Arestat de nazişti în 1941, este eliberat în 1942, dar i se interzice să revină la Leiden. Moare la De Steeg, în februarie 1945.

[modifică] Cărţi publicate

• Amurgul Evului Mediu, 1919
• Erasmus, 1924
• Explorări în istoria civilizaţiei, 1929
• Criza civilizaţiei, 1935
• Homo ludens, 1938