Iuliu Podlipny

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Autoportret reprodus pe afişul Simpozionului dedicat lui Julius Podlipny, la Muzeul de Artă din Timişoara, la 12 aprilie 2011, cu ocazia împlinirii a 113 ani de la naşterea pictorului

Iuliu (grafiat și Julius sau Gyula) Podlipny (n. 12 aprilie 1898, Bratislava - d. 15 ianuarie 1991, Timișoara) a fost un pictor, grafician și pedagog timișorean.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viață artistică[modificare | modificare sursă]

De origine cehă, Julius Podlipny s-a născut la Pressburg, în Austro-Ungaria, azi Bratislava, Slovacia.[1] După un accident de tren soldat cu pierderea brațului drept, s-a mutat mai târziu la Budapesta, oraș unde a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase.[2]

În 1926, Gallas Ferdinand și Varga Albert au deschis o „școală liberă de pictură și sculpltură”. Stabilit în Timișoara, în același an, Julius Podlipny s-a alăturat celor doi, rămânând din 1928 conducătorul atelierului și al școlii.[3] Activitatea sa expozițională s-a extins la București, Cluj Napoca, Arad.

La începutul anilor ’30, Podlipny era angajat al cinematografului orașului pentru a picta, pe panouri-gigant, reclame ale filmelor cu Tarzan interpretat de Johnny Weissmuller. Văzând lucrările, patronul sălii de la Palatul Széchényi din Timișoara i-a propus să expună cât mai multe lucrări. Podlipny a expus zeci de portrete, multe lucrate în cărbune, reprezentând fețe de cerșetori, schilozi, nebuni. Nu s-a găsit decât un client, unul dintre directorii fostei întreprinderi Ilsa, care a ales câteva portrete, le-a plătit și l-a rugat pe tânărul artist să le împacheteze bine. Nu știe unde au ajuns aceste opere de început.[4]

În anul 1934 a fost numit profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara, activitate din care s-a retras peste trei decenii.[2] Printre elevii săi s-au numărat, printre alții, Traian Brădean[5], Artur Vetro și Ștefan Câlția.

În 1957, în urma restructurării învățământului artistic, profil liceal, a fost înființat Liceul de Artă Plastică Timișoara. Printre profesori se numărau Julius Podlipny, Gabriel Popa, Victor Gaga, Romul Nuțiu și Octavian Maxim. [6]

În perioada 1951-1955 a fost primul președinte al filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici.[2]

Julius Podlipny a fost cunoscut ca promotor al artei moderne în perioada interbelică, legându-și numele de acela al revistei socialiste și de avangardă Ma, editată de criticul Lajos Kassák . A practicat un stil cu ecouri expresioniste și s-a situat în rândul maeștrilor care au influențat arta plastică românească, mai cu seamă ca pedagog.[1] Podlipny nu suporta decât desenul, pentru el coloriștii erau niște sclifosiți fără vlagă, incapabili să tragă o linie. [7]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu istoricul de artă și criticul de artă Annemarie Podlipny-Hehn.

Relieful din bronz de pe mormântul pictorului Julius Podlipny, cu chipul său în altorelief, realizat de sculptorul Ionel Chinghiță, a fost furat de colectori de fier vechi. [8][9]

Distincții, recunoaștere[modificare | modificare sursă]

  • 1977 - medalia omagială a orașului Bratislava,[2]
  • 1998 - titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei, acordat post mortem, prin HCL nr. 157/30.06.1998, pentru bogata activitate artistică și pedagogică desfășurată în Timișoara în perioada 1926-1991.[10]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stela Radu, Annemarie Podlipny-Hehn: Expoziția retrospectivă Julius Podlipny (Catalog) , 58 pagini, numeroase ilustrații, Muzeul Banatului Timișoara, 1974
  • Annemarie Podlipny-Hehn și Coriolan Babeți: Julius Podlipny (Expoziție retrospectivă, Catalog), Comitetul de Cultură și Educație al Județului Timiș, Uniunea Artiștilor Plastici din R.S. România, Filiala Timișoara, 1983
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny, monografie, Editura Kriterion, București, 1986
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny: expoziția comemorativă, Editura DINAMI, Timișoara, 1998
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Da-sein/ Conté. Schițe dintr-un secol (Memoriile lui Podlipny), Editura Cosmopolitan Art, 2011

Note[modificare | modificare sursă]