Ion Pribeagu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului, Editura Teşu, 2005

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani - d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.

Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. [1]

A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.

A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.

Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente".

În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.

În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase.

Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.

În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.[2]

Volume (selecție)[modificare | modificare sursă]

Antume

  • Picante, București, Depozitul General, Librăria Alcalay, 1912; poezii umoristice semnate Ion Palavră.
  • Vârfuri de spadă, București, Depozitul General, Librăria A.A. Stănculescu, 1915; ediția a 2-a, București, Atelierele Facla, 1916;
  • București noaptea,București, Editura Cartea de Aur, 1922;
  • Strofe ștrengare, București, Editura Cartea de Aur, 1930;
  • Umoristice, București, 1934;
  • Anecdote după timp, București, 1939;
  • Miere și venin, București, Tipografia Mihai Eminescu, s.a.
  • Almanahul Ion Pribeagu, București, Imprimeria Tiparul Universal, 1945;
  • Puncte de foc, Israel, 1963;

Postume

  • Treanca-fleanca, mere acre, Tel Aviv, Editura Teșu, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1972;
  • Impertinențe, Tel Aviv, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1973;
  • Versuri în caseta Versuri de Minulescu, Pribeagu, 2 vol., Chișinău, Editura Cartier, 2000;
  • Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. 1, București, Editura Teșu, 2005, ISBN 973-86917-3-7
  • Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. 2, București, Editura Teșu, 2007,
  • Comediile lui Ion Pribeagu, Editura Teșu, 2007, ISBN 973-86917-3-7
  • Foaie verde caltaboși, măi suntem niște scârboși…, București, Editura Teșu, 2012, ediție jubiliară;

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]