Ioatam
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioatam (Yotam în ebraică "Dumnezeu este perfect / complet") a fost rege în Iuda, fiul lui Azaria şi al Ieruşei, fiica lui Ţadoc. El a domnit între 742 î.Hr. - 735 î.Hr. (Albright), 740 î.Hr. - 732 î.Hr. (Thiele) sau 758 î.Hr. - 742 î.Hr. (Galil). El este pomenit, la fel ca şi tatăl său, în genealogia lui Iisus Hristos din Evanghelia după Matei (ca strămoş al lui Iosif).
De tânăr, Ioatam s-a ocupat de treburile staului, tatăl său fiind bolnav de lepră. Arhelogul Gershon Galil chiar afirmă că domnia lui Ioatam a fost în timpul lui Azaria, deci tatăl ş fiul au fost co-regenţi.
În timpul lui Ioatam a fost fortificată Poarta de Nord a Ierusalimului, numită în Cartea Cronicilor "zidul Ofel". De asemenea Ioatam a mai întemeiat şi fortificat cetăţile din Iuda (la fel ca tatăl său). Ioatam i-a învins pe amoniţii răzvrătiţi, care i-au plătit regelui Iudei 100 de talanţi de argint, 10.000 de core de grâu (aprox. 3.880.000 kg) şi 10.000 de core de orz. Acest tribut i l-au dat ammoniţii în al doilea şi al treilea an al domniei sale (II Cronici 27:2-5).
Ioatam a trebuit de asemenea să-i respingă pe sirieni, conduşi de regele Raţon, şi pe israeliţi, conduşi de Pecah. După ce a murit, Ioatam a fost îngropat cu strămoşii săi în Ierusalim şi în locul său s-a făut rege Ahaz, fiul său (IV Regi 15:37-38).
| Predecesor: Azaria |
Rege în Iuda 758 î.Hr. - 742 î.Hr. |
Succesor: Ahaz |
|
|||||||
