Imperiul latin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Imperium Romaniae Imperiul Romaniei Imperiul Latin de Constantinopol ← 1204 – 1261 → Emblema imperială Imperiul Latin și vasalii săi c. 1204. Frontierele sunt foarte aproximative. Capitală Constantinopol Limbă/limbi limba latină și franceza veche (oficial) Limba greacă (popular) Religie Catolicism (oficial) Ortodoxism(popular) Formă de guvernare Monarhie Împărat  - 1204–1205 Balduin I  - 1206–1216 Henric  - 1217–1219 Yolanda (regent)  - 1219–1228 Robert I  - 1228–1237 Ioan de Brienne (regent)  - 1237–1261 Balduin II Epoca istorică Medievală  - Cruciada a patra 1 octombrie 1204  - Recucerirea Constantinopolului de către bizantini 25 iulie 1261

Imperiul Latin sau Imperiul Latin de Constantinopol (numele original în limba latină: Imperium Romaniae) reprezintă numele dat de istorici formaţiunii statale întemeiate de conducătorii cruciaţi veneţieni şi non-veneţieni participanţi la Cruciada a patra în regiunea cucerită din Imperiul bizantin după ocuparea Constantinopolului din 1204 şi care a încetat să mai existe în 1261. Imperiul astfel creat urma să constituie urmaşul de drept al Imperiului roman de răsărit, având un împărat occidental de credinţă romano-catolică întronat în locul grecilor bizantini ortodocşi. Balduin de Flandra, conte de Flandra, a fost încoronat ca împărat sub numele de Balduin I în data de 16 mai 1204. Imperiul Latin a eşuat în a-şi exercita autoritatea asupra celorlalte state latine întemeiate pe teritoriul Greciei (Romaniei), precum Regatul de Salonic, Principatul de Ahaia etc., şi a fost slăbit de continuele lupte cu bulgarii şi cu statele greceşti succesorare ale Bizanţului (Imperiul de Niceea, despotatul Epirului, Imperiul de Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail VIII Paleolog în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin II, a plecat în exil, dar titlul imperial a supravieţuit, prin câţiva pretendenţi, până în secolul al XIV-lea.

[modifică] Lista împăraţilor din Imperiul Latin de Constantinopol

• Balduin I (1204–1205), dispărut în timp ce se afla în detenţie la Târnovo, capturat de suveranul bulgar Ioniţă Caloian
• Henric I de Hainaut (1206–1216), fratele lui Balduin I
• Petru II de Courtenay (1216–1217), cumnatul lui Balduin I şi al lui Henric I, capturat şi asasinat de grecii din Epir
• Yolanda de Flandra (1217–1219), sora lui Balduin I şi a lui Henric I şi soţia răposatului Petru II
• Robert I de Courtenay (1219–1228), încoronat la 1221, fiul lui Petru II şi al Yolandei
• Balduin II (1228–1261), încoronat la 1240, înlăturat de pe tron la 1261 şi decedat în 1273
  • Jean de Brienne, regent (1229–1237), socrul lui Balduin II

[modifică] Lista împăraţilor latini în exil

• Balduin II (1261–1273)
• Philip I de Courtenay (1273–1283), fiul lui Balduin II
• Catherine I de Courtenay (1283–1308), fiica lui Philip I
• Carol de Valois (1301–1308), soţul Catherinei
• Catherine II de Valois, prinţesă de Ahaia, fiica lui Carol şi a Catherinei
• Philip II de Taranto (1313–1332), soţul Catherinei II
• Robert II de Taranto (1346–1364), fiul lui Philip II şi al Catherinei II
• Philip III de Taranto (1364–1373), fratele lui Robert II
• Jacques de Baux (1373–1383), nepotul de frate al lui lui Philip III

[modifică] Bibliografie

• Antonio Carile, Per una storia dell'Impero Latino di Costantinopoli (1204–1261), Bologna, 1978
• Andreas Külzer, Die Eroberung von Konstantinopel im Jahre 1204 in der Erinnerung der Byzantiner, în Quarta Crociata. Venezia - Bisanzio - Impero Latino (editori Gherardo Ortalli, Giorgio Ravegnani şi Peter Schreiner), Veneţia, 2006
• R. L. Wolff şi H. W. Hazard (editori), The later Crusades, 1189–1311 (A History of the Crusades, vol. 2), Madison (Wisconsin), 1969, p. 186 ş. u.