Henrik Ibsen
| Henrik Ibsen | |
 |
|
| Naștere | 20 martie 1828 Skien, Norvegia |
|---|---|
| Deces | 23 mai 1906 (la 78 de ani) Oslo |
| Profesie | dramaturg, poet, director de teatru |
| Naționalitate | norvegiană  |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | dramă, poezie |
|
Influențe
|
|
modifică  |
|
Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 - d. 23 mai 1906) este un dramaturg norvegian, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanții de seamă ai dramei de idei din literatura mondială.
Date biografice [modificare]
După o adolescență marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergan. Obținând o bursă de studii în Germania, a fost influențat de Søren Kierkegaard.
Respins și neînțeles în propria țară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinatate, în Italia și Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890. Paradoxal, după o viață petrecută în exil, a primit funeralii de stat.
Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricțiile piesele "bine-făcute" ale epocii sale cu drame "naturaliste" scrise în limbajul cotidian, cum ar fi "O casă de păpuși" (1879).
A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creația lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului , pasiunile personajelor si multe altele.
Bibliografie [modificare]
- Catilina (1850)
- Kjæmpehøjen (Tumulul) (1850)
- Sancthansnatten (Noaptea solstițiului de vară)(1852)
- Fru Inger til Østeraad (Doamna înger din Ustraat) (1854)
- Gildet paa Solhoug (Banchetul la Solhoug) (1855)
- Olaf Liljekrans (1856)
- Hærmændene paa Helgeland (Războinicii din Helgeland) (1857)
- Kjærlighedens Komedie (Comedia iubirii) (1862)
- Kongs-Emnerne (Pretedenții la tron)(1863)
- Brand (1865)
- Peer Gynt (1867)
- De unges Forbund (Asociația tineretului) (1869)
- Kejser og Galilæer (Împărat și galileeni)(1873)
- Samfundets støtter (Stâlpii societății) (1877)
- Et dukkehjem (Nora, O casă de păpuși) (1879)
- Gengangere (Strigoii) (1881)
- En Folkefiende (Un dușman al poporului) (1882)
- Vildanden (Rața sălbatică) (1884)
- Rosmersholm (1886)
- Fruen fra havet (Femeia mării) (1888)
- Hedda Gabler (1890)
- Bygmester Solness (Constructorul Solness) (1892)
- Lille Eyolf (1894)
- John Gabriel Borkman (1896)
- Når vi døde vågner (Când noi, morții, vom învia) (1899)
- Ion Vartic - Profesor de literatură comparată la Facultatea de litere a Universității Clujene, a scris lucrarea „Ibsen și teatrul modern” (teză de doctorat, 1988). Lucrarea are un rezumat în limba engleză. Volumul a apărut la Editura Didactică și Pedagogică București, 1995.
